Cine sunt
l Lia Stelea |
| From Sunrise in Poland |
Numele meu este Lia Stelea.
Ca profesie sunt ecolog. Am urmat această chemare din pasiune cât şi din nevoia de a contribui, în măsura în care pot, la sănătatea mediului în care trăim cu toţii. Şi implicit a noastră.
Sunt un gen mai aparte de persoană implicată în ecologie. Nu îmi place deloc aboordarea “apocaliptică” a ecologiştilor, ci una echilibrată, bazată pe responsabilitate socială, atât a conducerii firmelor cât şi a fiecăruia dintre noi. Cred că toată lumea trebuie să înţeleagă asta.
O altă activitate a mea este implicarea în organizaţii, în special de tineret şi de ecologie.
Un interviu in limba engleza la http://liastelea.files.wordpress.com/2007/12/arial1.pdf
Ma puteti contacta la adresa: liastelea [at] yahoo [punct] com
Comments are closed for this entry.
Super poză!! Aveai dreptate, avem multe în comun. Asta cu zborul trebuie să o aprofundez, sună maimult decât interesent
Mersi fain! Daca nu ai zburat pana acum te sfatuiesc sa incerci cu o aeronava mica. E o senzatie unica.
Ia uita-te te rog la clipul acesta.
Superb! Mă duce cu gândul la Arizona Dream a lui Kusturica.
Poate ti-ar placea autorul Richard Bach. Daca iti place Antoine de Saint-Exupery, ei bine, Bach il continua. El a scris Jonathan Livingston Seagull, o carte inspirationala.
Paler scria ca ii placea sa “viziteze” Polul Nord stand cu spatele lipit de soba de teracota. asa zbor si eu de cele mai multe ori, fara avion:) dar as incerca asa cum zici, o aeronava mica…cine stie…
Da, numai sa nu zbori cu spatele
.
sau cu soba
cu spatele ar fi problema? as vedea ce las in urma. sapoi de cate ori zburam cu ce putem si noi zbura si e ca si cum am zbura cu spatele…
Cu soba ar fi chiar fain. Sa o tii in brate, ea sa zboare, iti tii obrazul lipit de caramida calda, iar partea cealalta a fetei sa inghete din cauza vantului rece.
Nu-mi place ideea de a zbura cu spatele. Si cu fata e greu, d’apai sa sfidez aerodinamica! :p
Nici mie nu-mi place sa calatoresc cu spatele si sa vad ce las in urma.
Cumva e ideea ca ne place sa privim numai in fata pentru ca acolo mergem si sta in viitor?
Nici măcar racii nu merg cu spatele, ci tot în faţă. E ceva natural până la urmă.
Lia,
Ce cărţi îţi plac pe lângă cele menţionate deja? Şi eu sunt un împătimit al textului şi chiar scriu scurte prezentări pe blogul meu. Poate facem odată schimb de impresii.
Ţara mea favorită până acum este Elveţia, prieteni nu prea am, îmi place muzica şi istoria.
Asta aşa ca să putem închega un dialog…
@ Claudiu (Anahoretus)
Mai sunt cateva carti pe care le-am mentionat la “Ce mai citim?”.
Literatura si filosofie nu prea citesc, cred ca e ceva ce tine de temperament – nu am rabdare; in plus eu caut aplicatii practice.
Desi imi place sa jonglez cu idei prefer o ancorare ferma in realitate.
In schimb imi place sa discut — sper sa avem ocazia sa schimbam cat de curand impresii.