Arta fugii II — Lumini și umbre, înviere și moarte

Vă multumesc mult pentru aprecierile facute pentru pozele de marti!

Cum ieșirile repetate m-au ajutat să mă simt decent, dacă nu bine, am mai fost ieri la Rezervația Naturală Lacul Darland. Nu am fotografii, dar am găsit aceleași flori ca și în Trent Park — o mulțime de lalele pestrițe, narcise și zambile pe marginea drumului, floarea paștilor, untișor galben și pe alocuri leurdă. Ziceam să mă duc astăzi să fac poze și să mă plimb, dar vremea ca de obicei… urâtă… nu mai prind eu zi ca marți, cu o lumină care ar fi putut face și un cotor de măr să arate superb. Burnița, nu ploua cu adevărat, vreme tipică Londrei. Ce poze să faci tu astăzi?

M-am gândit la marți. Cerul noros, dar nu acoperit și vântul moderat au ‘modulat’ lumina, dând claritate imaginilor și căldură nuanțelor — genul de vreme preferat, poate, de pictorii impresioniști. Pictori care surprindeau lumina în diferitele ei ipostaze, precum aparatul meu. Dar astăzi, o vreme încruntată, cu nori care nu făceau decât să se amestece între ei, nervoși. Marți: soare, cald, clar. Azi: burniță, frig, ceață. Marți: poze “impresioniste”. Azi: poze minimaliste.

Am schimbat setările camerei la OPUSUL celor de marți. Luminozitate, contrast, claritate, tot invers, și un filtru roșu pentru a pune în evidență formele. Și am plecat să atac o vreme mohorâtă și cenușie.

… si am avut un moment de speranta… cand soarele a iesit…

Strada Northiam, de pe care am luat-o spre Darland; aceasta este rezultatul setărilor opuse celor folosite în fotografiile de marți. Totuși, soarele nu a ținut decât două minute. Am ajuns la Darland, iar acolo am început să fotografiez nu lumini precum marți, ci umbre.

Rhododendron

Iată silueta unui lujer de Rhododendron, verde tot timpul anului… plantă exotică cu aspect de floare… o plantă pentru care veșnic este primăvară…

Pentru altele primăvara reîncepe…

O țesătură ornamentală de ramuri înmugurite.

Laleaua pestriță, cu model parcă țesut… la fel ca și rămurelele arborilor din depărtare, care închipuie și ele o țesătură…

O narcisă își ițește privirea, într-un colț… merg și la ea…

Tot contralumină, narcisa nu devine opacă, ci de-a dreptul strălucitoare, mii de steluțe dansând pe suprafața petalelor ei fragede…

Tisa, arbore discret, de umbră, își mângâie și ea crenguțele în aerul umed și rece…

O zambilă de pădure în luminiș, aproape de gardul cu sârmă ghimpată…

Floricele cât o unghie, la peste un metru deasupra capului meu — am reușit totuși să le cuprind siluetele.

Zambila, narcisa, laleaua, copacul cu flori au fost aici și primăvara trecută. Însă sunt plante care au fost și nu mai sunt…

Alături de plantele vii, într-un colț zăceau și cele moarte… doi scaieți, parcă după o ceartă…

Si mai ciudatele plăntuțe pentru care nu va mai veni niciodată primăvara…

Sau splendorile de mult apuse, pe care se mișcă alene un păianjen…

Iar cuprinzându-le pe toate, Lacul Darland…