Pagini de jurnal: jungla londoneza

1. Preambul

M-am trezit de dimineata cu gandul de a scrie cateva cuvinte despre Alchimistul si de a merge la Rezervatia Naturala Lacul Darland, care este aproape de casa (sau cel putin asa parea pe harta). incercasem si cu alte ocazii sa ajung la Lac, dar nu imi iesise: lacul era inconjurat de proprietati private iar drumurile de “acces” erau numai fundaturi.Vorbisem cu batranii, ei mergeau pe acolo. Asa ca trebuia sa merg si eu.

Mi-am luat bocancii de munte, blugii, camasa cu patratele, basmaua si un rucsac in care am strecurat un atlas mare, cu scopul de a-mi mentine spatele obisnuit cu greutatea.

Astazi m-am hotarat sa merg pe Folly Brook in sus, inspre nord-vest. Pe harta parea un drum de juma’ de ora pana la lac. Am zis ca fie ce-o fi, se pierde drumul sau nu, merg pe rau. Am plecat pe la unu, dupa ce am trecut pe la magazinul din colt sa imi cumpar ceva de rontait pe drum — ramasesem fara mancare acasa. Mi-am luat cel mai ieftin snack, un amestec indian de taietei iuti, linte prajita, naut si alune. Cam cinci grade, fara vant, soare si frumos.

Am cautat mai intai sa imi gasesc drumul. Ma asteptam sa fie ceva greu, fiind numai desisuri. Am luat-o pe langa rau. Acolo am vazut cel mai mare paducel (Crataegus monogyna) pe care l-am vazut in viata mea. Erau mai multe exemplare, avand cam 7-8 m inaltime, teposi si plini de licheni. In Romania abia daca ii vazusem depasind trei metri. M-am uitat la fructe, chiar era monogyna, nu altceva. Am mers pe iarba plina de roua pana la un gard, acolo am vazut (spre bucuria mea) Woodridge Rezervatie Naturala. Imprejurul indicatorului erau stejari (Quercus robur), arbore de lalea (Liriodendron tulipifera — asta chiar nu stiu ce cauta pe acolo). Desisuri de mur (Rubus agg) faceau drumul pana la apa greu penetrabil. Mai incolo, soc (Sambucus nigra), frasin (Fraxinus), iedera (Hedera helix) si ciocu-berzei (Geranium sp.).

2. Pe drum

Cum trec de gardul pe care scria “Rezervatie”, cum dau de noroi. Dar NOROI! Imi luasem bocancii de acasa si incepeau sa se infunde pana la glezne… incepusem sa ii injur in gnad pe astia care se ocupau de intretinerea locului “auzi tu, Londra! cu noroiul asta! fir-ar! !@#$%^&* Londra pe naiba! Vad mai departe un arbore specific britanic, Ilex aquifolium, care in Romania este ornamental. Are frunzele vesnic verzi si se fac din el decoratiuni de sarbatori.

Mai merg ce merg, vad pe un trunchi cazut o feriga noua, delicata. Nu stiu cu siguranta ce este, insa seamana cu Athyris filis-femina. Aproape de rau, o planta mare, inalta de 1,5 m. Atlasul sugereaza ca ar fi Carex pendula. Dintr-un cuib mare de frunze lungi si inguste ieseau cativa lujeri foarte inalti, insa atarnand…  Mai vad o planta interesanta insa nu imi dau seama ce este, cred ca un rozaceu (ruda cu trandafirul, marul, capsunul si ciresul).

Ascult pasarelele. Canta frumos, pare a fi un sturz (Turdus). Cu ochii in tufisuri, vad o mica planta, Gallium oare? Mai departe. Aud niste cotofene (Pica pica) isterice. Si o mierla panicata. Cred ca din cauza mea! le tulburasem linistea.

Vad si o feriga mare, pana zburatorului (Dryopteris filis-mas)… Licheni, muschi, batranis (Erigeron), ciulini si palamida (Cirsium sp.) printre care se tesea murul (Rubus agg) Dar nu numai ca am vazut, dar a si trebuit sa trec prin desis sa ocolesc poteca. Noroiul, prieten credincios, era prea mult! Solul argilos baltea, si e o placere nemaipomenita sa intri cu bocancii in clei. Ma gandeam ca aici ar fi putut fi o mlastina strasnica.

3. Zona salbatica

Nu ma asteptam sa petrec atat de mult timp pe drum. Am observat o schimbare in peisaj, arborii devenisera dintr-o data mai salbatici.

Incep sa vad arbori mai “seriosi”, cum ar fi tisa (Taxus baccata), pe langa stejarii obisnuiti si desisurile din diferite specii de arbusti. Padurea capatase aspect de “rainforest” sau padure pluviala. Pe jos era numai muschi, ocazional si alte plante, precum in filmele cu dinozauri.

Pe un trunchi uscat am vazut o… ureche. O ciuperca (Auricularia auricula-judae) asa cum nu mai vazusem pana acum… in forma de ureche. E rosie, cu nervuri pe dinauntru. Simt nevoia sa o ating, era delicata si moale la atingere, precum e pe dinauntru o ureche de catel. Simteam ca e vie, poate ma asculta .

O planta care mi-a atras atentia este iedera. Am vazut o tufa de iedera inalta de 50-60 cm care pur si simplu nu se catarase pe nimic. Lujerii erau tari, arata a arbust “obisnuit”. Insa frunzele de maturitate si fructele o tradau. Am inceput sa ma gandesc la iedera ca fiind o planta extrem de “inteligenta”. Aveam in fata dovada vie ca iedera o duce bine si singura, insa atata timp cat se poate catara pe alte plante o face, fiind o metoda mult mai “economica” si eficienta de a ajunge la lumina.

Un mar cu mere putrede, pe jos langa rau. Pe malul celalalt vad o planta ce imi parea cunoscuta. Sa fie oare limba cerbului? Sar raul, ma ud, ma usuc, dar vad planta: Phyllitis scolopendrium, romaneste limba-cerbului, o feriga cu frunza intreaga. Acu-i acu, caut un loc sa sar raul inapoi. Nu prea gasesc, petrec cateva minute pentru o saritura dificila din cauza desisului, gasesc muschi hepatici pe jos…

4. Unde este raul?

Ies din zona cu arbori si dau intr-o pajiste. Vad doi iepurasi care se fugareau fara griji. Iepurasii ma vad, iar in loc sa fuga, o iau inspre mine.Cred ca nu le-a facut nimeni vreodata rau. Mai incolo o veverita cenusie (Sciurus carolinensis), un pic mai mica decat iepurasii.

Ma uit in sus cu oarecare panica. Trecuse mai mult timp decat ma asteptasem si incepea sa se intunece. O patura subtire de nori ascunsese deja orizontul iar eu nu gasisem lacul. Nu aveam nici o harta a zonei, habar nu aveam pe unde sa ies de acolo. Din campul cel frumos intru intr-un alt desis de padure, acolo ies in alt camp printr-o trecatoare ca la tara — trebuia sa sari gardul printr-un loc special.

Habar nu aveam pe unde trebuia sa ma duc fiindca nu mai era nici un marcaj. De pe harta stiam ca trebuia sa urmez raul, fie ce-o fi. O iau pe unde era vegetatie de balta, dar ma intorc inapoi — am reusit sa vad in tufe ca nu era nici o apa! M-am intors la ultimul marcaj si am urmat apa.

Vad un indicator: Proprietate privata si un bustean mare pus de-a curmezisul pe poteca. Sar busteanul, drumul se largeste, noroiul ca de obicei, arbori si mai seriosi: stejari scorburosi, pini austrieci, tisa mare. A trebuit sa sar peste apa de cateva ori. Drumul e greu accesibil si cred ca asa si trebuie sa fie!

Mai vad o iedera (Hedera helix) care m-a lasat cu gura cascata. Crestea drept in sus, cu frunzele de langa pamant de iedera, insa cele din partea de sus puternic lanceolate, dispuse verticilat, amintea de un crin alb in plina crestere. In mijlocul buchetului de frunze avea fructele. As putea spune ca “imita” alte plante din padure pentru a supravietui.

Copacii, in lumina cenusie a apusului, capatasera forme grotesti, cu ramuri contorsionate. Vad o salcie mare cu o scorbura pe masura, amenintatoare. Chiar si Holly parea a creste brate apucatoare, iar iedera parea a se transforma in orice. Pinii erau contorsionati, la fel si Rhododendronul. Mi se facuse frica, arata deja a decor de filme de groaza, cu padure batrana acoperita de muschi, licheni si nenumarate perechi de ochi privind din scorburi. Tufele fosneau de animale… din cand in cand mai auzeam cate-un zbrrrrr… de langa mine. Eram la o aruncatura de batz de civilizatie insa nu se auzea nimic “civilizat”… ma uit in sus, vad un avion, ma mai linistesc. Nu am nimerit intr-o gaura spatio-temporala.

5. Lacul

Trec de o minicascada si, in dreapta mea, iata lacul! Tot noroiul s-a meritat. Pe lac vad cateva pasari mici, un batlan imens (Ardea cinerea) si cele mai dragute ratuste pe care le-am vazut. cam 25 de rate mandarin (Aix galericulata) pe apa si cine stie cate altele prin copaci. Sunt mici, fac cuibul in scorburi iar la chinezi sunt simbol al fidelitatii, se considera ca perechile se fac pe viata. In Marea Britanie nu sunt protejate fiindca sunt o specie scapata de sub control, fiind crescute initial ca si pasari de ornament.

Pe langa lac, teren mlastinos cu arbori cum ar fi stejari, pini austrieci (Pinus nigra), pini de padure (Pinus sylvestris) tise, holly, dar, cum vorbeam de specii introduse si scapate de sub control, un Rhododendron mare (planta himalaiana scapata din gradini), iar mai incolo, in loc de stuf, era… bambus. As zice ca jungla asta londoneza e un experiment cu tot felul de plante exotice pe o insula, unde speciile din diferite regiuni ale lumii experimenteaza: iedera ia toate formele posibile, rate chinezesti in stejari englezesti, rhododendronul isi face linistit de cap iar bambusul coexista cu stuful.

Am iesit pe alta parte, vazand cea mai mica pasare din Anglia: auselul (Regulus regulus). Vrabia e mare pe langa el.

Genul de "stuf" din rezervatie. Mie imi pare bambus toata ziua.

Am iesit repede din rezervatie, fiindca se lasase intunericul.

6. Iedera.

Mi s-a parut a fi o planta cu totul iesita din comun prin multimea de fenotipuri (infatisari).

Forme de frunze de iedera, toate de pe un gard. Cadrul are 100x70 cm.

7. Pietrele

Cremene: o piatra confortabila si taioasa

Obiecte din cremene. In mana mea ceea ce pare a fi un minitopor.

La un moment dat, am intrat in rau sa imi curat bocancii de noroi. Ce am gasit in rau, m-a surprins. Am gasit niste obiecte mai interesante… tot pietre, dar pareau a avea un scop. Facute din cremene, in general cu trei muchii si cu un varf ascutit sau o lama mai lata, mari si mici. Unul, parand a fi un minitopor, e foarte usor de tinut in mana dreapta, avand o adancitura pentru degetul mare, o margine curbata pentru palma si un spatiu pentru aratator. Alt minitopor, cu un varf mai putin ascutit, insa mai confortabil. O razatoare, probabil, rotunda , cu margine taioasa.Cateva varfuri ascutite, tot in trei muchii. Cateva pietre incepute sa fie curatate, dar nu au mai fost niciodata terminate.

O sa ma duc la muzeul din Londra sa vad daca obiectele respective sunt cu adevarat ceea ce par sau mi s-a parut mie.