O plimbare in padurea Coppetts, rezervatie naturala

Previous post, Romanian version

Sunt in Enfield, o suburbie a Londrei, asteptand 40 de minute dupa un autobuz care nu vine… 45 de minute… unde e autobuzul ala care are sa ma duca la Golders Green, si apoi sa merg la Hendon? O tipa se apropie de mine, ma intreaba: “astepti dupa 232?” “Da”, zic, aproape exasperata de asteptare. Autobuze in Londra, nu poti avea incredere in ele. Acum trei zile am chiulit fara voie de la un curs din cauza unui “£$%^& de autobuz si un trafic de cosmar! Acum istoria se repeta. Trebuie sa ajung la o intalnire in 30 de minute. Imposibil daca nu ai elicopter. Data viitoare va trebui sa il iau cu mine!

Imi anunt absenta. Si, fiindca este o zi frumoasa, ce sa fac? Hai la Hendon, pe jos! De la Enfield la Hendon e o bucata buna de mers (3-4 ore pe jos), dar iau o buna de aer, si, cu incredere, accept provocarea. Mergand incet de-a lungul Drumului Circular de Nord, ma uit la Soare, busola mea preferata. E unsprezece, deci trebuie sa fie aproape de sud. Privind un pic la harta, iau directia Finchley!

Stai! Dupa ce imi pun harta in sac, subconstientul meu zice: “Hey, scria acolo ‘Rezervatie naturala’?” Si intr-adevar este! O iau la stanga si, urmand un obicei stravechi de-al meu, imi scot caietul mecanic pe care il car mereu dupa mine. Si iata-ma la drum.

Data: 10 Octombrie 2008. Ora: 12:30.

Vremea: senzatie de 17 grade Celsius, vant slab, cer senin cu nori Cirrus risipiti.

Locul: Londra, Comitatul Barnet. Rezervatia Naturala Locala Padurea Coppetts. Fain, prima oara cand vad o rezervatie naturala in Anglia! Cu rigoare, imi notez lucrurile indicate de panoul de la intrare… cum ca a fost parte din Padurea Finchley care acum aproape ca nu mai este, in secolele 17 si 18 se practicau sporturi si jocuri aici: box fara manusi, curse de cai si vanatoare de porumbei. A fost instalata canalizare in 1872 din cauza unei epidemii, dupa 100 de ani inchisa si demolata.

Copiez harta si decid sa nu merg prea departe. Incep sa scriu specii. Arbori si arbusti: plop (Populus sp.), tei (Tilia sp.), soc (Sambucus nigra), paducel (Crataegus monogyna) si iedera (Hedera helix). Paducelul are fructe rosii si gustoare, dar rezist tentatiei de a le culege. La fel si murul (Rubus sp.) Apoi… urzica moarta alba (Lamium album), o alta urzica moarta cu flori purpurii, posibil Lamium amplexicaule — nu am determinator si nu le stiu pe toate . Apoi …. de catel. Brusture (Arctium lappa), un grasan care ocupa muuult spatiu. Sa nu uitam de urzica! (Urtica sp.). E plin de urzici aici. Mai incolo e cucuta (Conium maculatum), aratand ca patrunjelul nevinovat. Ceva volbura (Convolvulus sp.) leaga tufisurile diprejur. Tufisuri formate din mur (Rubus sp.) care pare a creste rapid in toate directiile. Ceva papadie (Taraxacum officinale), salvii, o specie de sunatoare (Hypericum sp.). Pana acum numai buruieni, indicand ca solul este intr-adevar foarte bogat!

Vad un fel de balta. Ma indrept inspre acolo. Pe langa, sunt cateva specii din familia Asteraceae, pe care nu le stiu deosebi. Vad cativa paltini de munte (Acer pseudoplatanus). Si niste rogoz (Carex), plante pe care le urasc fiindca uneori sunt greu de colectat si intotdeauna greu de determinat. Asta nu are seminte si flori asa ca simt o oarecare usurare. Vad si o lumanarica modesta (Verbascum). Desenez cateva dintre plantele pe care nu le cunosc, asa ca, in fata calculatorului, pot sa le determin genul… Totusi sunt dezamagita de ceea ce vad…

In tufar sunt cateva specii de salcie (Salix) si ciulini si palamida (Cirsium, poate Carduus). Vad doua specii de maces (Rosa), una cu spini mari, cealalta aparent inofensiva. Nu stiu ce specii pot sa fie. Macesii, murii si alti arbusti sunt foarte diversi. Vad cel putin doua feluri de batranis (Erigeron) crescand chiar mari! Niste melcisori despre care nu stiu nimic. Si, printre toate buruienile, vad si planta mea de cosmar: borosteanul de toamna (Fallopia japonica /Polygonum cuspidatum), o planta invaziva de notorietate, pe care sa vrea sa o vad exterminata din Europa. Tufele ei sunt compacte, nu permit cresterea la nimic altceva. Ma intreb cine are grija de rezervatie? Am citit ca ciuma asta verde poate fi folosita in medicina. Mi-ar face o mare placare sa o tai.

Ma duc si mai aproape de balta, unde am o mare dezamagire. Balta e artificiala. Pana acum, ce balta sa fi vazut, era naturala, fara material artificial pe fundul apei. Primprejur, troscot (Polygonum)…

Ma duc sa vad ceva ce pretinde sa arate a padure. Am o dezamagire  si mai mare — locul din fata mea pare a fi fost o gradina parasita. Vad ceva ce sa nu fi crezut a vedea sa vad in viata mea! un corcodus! (Prunus cerasifera). Dar ce era mai rau abia urma. Ceva frasin (Fraxinus) si sanger (Cornus sanguinea) erau plante pe care ma asteptam sa le vad in padure. Dar stai! Mmmmmmmm….miroase bine… mmmmere! Si intr-adevar, pe jos, parca s-ar fi varsat un butoi cu mere, mere bune, nu din cele padurete. (Malus domestica). Imi este si mai pofta, dar am o hotarare si mai mare de a nu le manca. Vad un par fara fructe, langa mar. Si ceva care arata a carpen mic, dar nu stiu sigur. Voi verifica in cartea mare de acasa.

Ies din padurea falsa. Din nou tufe, aratand ca un pamant parasit, unde nici un animal nu paste. In tara noastra, cerbii sau caprioarele tin vegetatia de genul asta sub control (sau caprele si oile). Tufele erau our si simplu inaccesibile din cauza cresterii exagerate a plantelor. Nu puteam sa inaintez nici macar cativa centimetri in tufan. Iarasi, plante viguroase crescand pe un sol hranitor: urzica, salcie, papadie, soc, si un boz (Sambucus ebulus) cam deprimat. Iarasi paltin de munte. Si o multime de batranis! Am facut la repezeala o schita greu de recunoscut a peisajului — mai mult de dragul mnemotehnicii. Printre lucrurile din tufe: tataneasa (Symphytum officinale), codita-soricelului (Achillea millefolium) si ceva stejari si frasini nu prea impresionanti.

Ma intorc in padure! Bag de seama plopii tremuratori (Populus tremula) cu frunzele frematand in bataia vantului. Tufe mari de paducei plini de fructe rosii. Iarasi frasin. Ceva ce arata ca un cires (Prunus sp.) si niste plopi (Populus sp.) Printre flori, o planta cu flori galbene apartinand familiei Rosaceae.

Padurea asta arata mult mai bine decat asa-zisa padure pe care am vazut-o mai inainte. cu toate ca pe jos sunt cioburi. Nu arata foarte bine. Mai mult, pe tot parcursul, zgomotul a fost ingrozitor. Acolo jos, in oras, se construieste ceva, sa nu mai zicem de zgomotul facut de numeroasele avioane ce ara pur si simplu cerul. Ca si cum intotdeauna ar fi ceva in neregula, se aud sirenele politiei. Vad un individ cenusiu — veverita! dispare repede – un om se apropia cu un caine. Al doilea om cu caine…  Cainele se ia in zadar dupa veverita.

Bag de seama un miros dulceag. Ce sa fie? Iata! Colorand o poiana in rosu, o multime de ferigi de camp (Pteridium aquilinum), ferigi uriase masurand intre 50 si mai mult de 200 de centimetri. Stiu ca plantele astea sunt otravitoare si nu au dusmani. Ferigile sunt uscate. Ce se taraste pe pamant, pe sub ferigi? Mur, niste ciupercute si o tufa in stare destul de rea. Si iedera. Merg mai departe si vad ceva aratand a butoaie inchise, cam de 1,3-1,5 cm inaltime si diametru, probabil provenind din sistemele care au fost demolate. Un porumbel. M-a surprins faptul ca am vazut salcam (Robinia pseudacacia), merg mai departe, unde padurea chiar arata bine! Este verde si faina, padure de stejar (Quercus), nu stiu ce specie este. Vad tisa (Taxus baccata) aratand ca niste tufe la umbra. Si iedera. Nu am mai vazut pana acum tisa si stejar la un loc. In octombrie si padurea e inca verde. Alt om plimband cainele. Copaci taiati si lasati acolo. Caprifoi (Lonicera sp.), o planta intalnita de obicei in parcuri. Acel miros dulceag din nou.

Ies. Inspre iesire observ un paltin de camp interesant (Acer platanoides). Are niste caracteristici interesante: unele buchete de frunze sunt verzi si sanatoase. Alte buchete de frunze sunt rosii si/sau galbene.

Acum ies din rezervatie. Este 13:17. Am stat aici 47 de minute. Ma duc in Fincley si apoi in Hendon, pe jos! Soferii de autobuz sunt in greva si nu ma deranjaza sa iau metroul. E o zi prea frumoasa astazi.

Ca o concluzie, am vazut locuri mult mai frumoase in Romania. Ce am vazut, urmandu-mi descrierea, arata mai mult a gradina parasita. A fost o surpriza pentru mine sa gasesc asa ceva intr-un oras cu pretentii, cum ar fi Londra.

Soferii de autobuz erau in greva.