Cui să fim recunoscători?

O anecdotă pe care o ştiu de la bunicul meu, adaptată pentru timpurile noastre (lei vechi).

Un om sărman şi un om de afaceri se rugau unul lângă altul. Omul sărman plângea tare şi se bătea cu pumnii în piept:

“Doamne dă-mi şi mie un milion de lei!”

Omul de afaceri, cu voce şusotită:

“Dă Doamne să închei afacerea cu petrolul rusesc!”

Sărmanul, mai tare:

“Doamne dă-mi şi mie un milion de lei!”

Omul de afaceri, mai tare:

“Dă Doamne să închei afacerea cu petrolul rusesc!”

Sărmanul, şi mai tare:

“Doamne dă-mi şi mie un milion de lei!”

La care omul de afaceri nu mai poate suporta, scoate din portofel un milion de lei şi îi dă celui sărman. Acela, în lacrimi de bucurie, se uită în sus şi spune:

“Mulţumesc, Doamne!”

Uneori, când lucrurile se leagă şi primim ajutor din partea celor de lângă noi, cui trebuie oare să mulţumim?

This post is about gratitude. I wrote about two people praying: a rich man praying to God to help his business and a poor man praying to God for a modest amount of money. The poor man cries so loudly that he makes the rich man give him the money. The poor man looks up and says “Thank you, God”.

My question would be – where should our gratitude go?