Cum folosim noi energia

Luându-mi acasă un morman de cărţi despre eficienţa energetică, energii alternative etc. mi-am dat seama de un lucru: ne batem joc de ceea ce ne-a fost încredinţat. Energia.

Una din credinţele mele personale este că nimeni nu posedă nimic — doar administrează — şi ar trebui să se comporte ca atare. Nu avem control nici măcar asupra propriilor noastre corpuri — fiindcă până la urmă murim.

M-a uluit modul în care poate fi risipită energia, în toate fazele. Iar dintre produsele finite sau serviciile pentru care această energie este folosită, de puţine ne folosim cu adevărat. Cumpărăm o mulţime de “mofturi”. Noi ca şi fiinţe, chiar în timpul efortului, nu consumăm mai multă energie decât un bec obişnuit.

Am folosit o metaforă pentru a ilustra consumul de energie în societatea noastră:

Să ne imaginăm de pildă că avem o livadă de pruni. Pruna este sursa de energie.

Culegem prune, însă rupând ramurile mai întâi că e mai uşor aşa. O să crească la loc în câţiva ani. De pe crăci culegem prunele apoi le punem într-o căruţă trasă de cal. Căruţa e deschisă şi o mulţime de prune se rostogolesc pe jos. Ajunge la poartă unde se organizează o bătaie cu prune.

Vine vecinul şi spune că prunele sunt de pe proprietatea lui. Are loc o ciondăneală – până se liniştesc spiritele dispar o mulţime de prune. Iei prunele în casă unde are loc o discuţie prelungită despre cine ar trebui să se ocupe de prune. Între timp mai dispar.

Punem prunele la fiert să facem compot fiindcă nu ştim să facem altceva. O parte din ele se ard sau dau în foc. Punem compotul in borcane. Le ducem în pivniţă dar pe drum o mulţime din ele se sparg. A doua zi, aflăm că cineva ne-a furat din compot. Vedem că vecinii au compot de mere aşa că facem schimb cu ei – dăm două borcane de-ale noastre cu unul de-al lor. În final ce facem cu compotul? Hrănim calul…