Re: voluntariatul
Acesta este un raspuns la post-ul lui Luca Dezmir despre voluntariat.
Am făcut şi fac voluntariat de ani de zile. Pentru mine este un mod de viaţă. Cu pasiune, cu entuziasm iar uneori chiar cu durere in oase şi nopţi nedormite. De cele mai multe ori cu încredere, iar câteodată cu îndoială. Am primit mulţumiri sincere, precum şi priviri piezişe de la cei care nu înţelegeau de ce lucrez fără să cer bani.
Pentru că te clădeşte.
Pentru că poţi contribui chiar tu la schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.
Te ajută şi pe tina la fel de mult cât îi ajută şi pe ceilalţi.
Poţi activa în protecţia mediului, educaţie, dezvoltarea comunitătilor, organizaţii de tineret şi multe altele.
Poţi activa în localitatea ta sau oricare alta, in natură, în ţară sau în străinătate. Chiar şi prin Internet.
Prin voluntariat, vezi cum cresc arborii puşi de tine, cum laşi un zâmbet în urmă, cum se luminează o privire, cum îţi faci prieteni, cum înveţi şi cum găseşti acea luminiţă interioară călauzitoare.
Voluntariat înseamnă a face lucruri pe care noi le considerăm bune pentru a ne ajuta semenii, fără a mai aştepta la alţii. Audpe la unii şi alţii: statul ăsta nu face nimic, etc. etc. dar pentru ca statul să facă ceva, are nevoie de bani. Bani pe care îi ia de la noi toţi şi chiar nu ne plac taxele şi impozitele. Prin voluntariat, nu mai lăsăm la voia întâmplării (sau a statului) rezolvarea diferitelor nedreptăţi. Ne implicăm, constitium organizaţii şi lăsăm în urmă mai multe lucruri bune şi făcute mult mai bine şi mai ieftin decât să lăsăm dinozaurii statului, greoi şi lenţi, să se ocupe ei de toate.
Odată ce ai plantat un copac cu mâna ta, simţi altfel lucrurile. Simţi o mângâiere sufletească. Pe când, dacă ai da un morman de bani pentru o cauză nobilă, sentimentul se schimba.
Mângâierea o ai când faci lucrul tău, cu mâna ta, lucru de care să se bucure şi ceilalţi. Când ai transformat o problemă într-o oportunitate. Când ai găsit un câmp de PET-uri şi laşi în urmă florile; când ai găsit un cămp gol şi laşi în urmă pădure; când ai găsit lacrimi şi laşi în urmă bucurie.
Bravo Lia! Bine zis! Cine nu face voluntariat nu ajunge sa inteleaga rostul vietii si mai ales al banilor. E usor de zis si “putin mai greu” de facut. Cred ca primul pas catre ajutorarea celui apropiat, naturii si chiar tie insuti este voluntariatul. Atunci incepi sa te simti important si sa simti ca munca ta conteaza.
Asta e: clar si simplu daca vrei sa ajuti o poti face, iar primul pas – voluntariatul.
Numai bine,
Codruta
Multumesc fain, Codruta.
Pentru ceilalti cititori: Codruta a efectuat un stagiu (internship) la Organizatia Natiunilor Unite, in New York. Totul a fost bazat pe experienta ei de voluntariat.
poti face voluntariat in mii de feluri iar asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa faci parte dintr-o organizatie. sint oameni care impun respect prin exemplu.
am vazut in Retezat un turist care s-a apucat sa curete cutii de conserve linga lacul Ana. curind, fara sa le spuna nimic, i s-au alaturat altii. in scurt timp, pajistea a fost curata. omul le-a multumit si a plecat mai departe.
e suficient si atita.
Intr-adevar. De aceea eu am mentionat destul de putin organizatiile.
Am vazut (si chiar initiat) exemple asemanatoare. Spun asta pentru ca oricine poate sa initieze o actiune.
Mai vin cu un exemplu (cand mi-a crapat obrazul de rusine patriotica): am fost printr-o zona de tara cu un grup de straini iar ei, vazand ambalaje si PETuri aruncate, au inceput sa le stranga… atunci am vazut cat bun simt pot avea niste americani.
Frumos şi deloc imposibil:
Când ai găsit un câmp de PET-uri şi laşi în urmă florile; când ai găsit un cămp gol şi laşi în urmă pădure; când ai găsit lacrimi şi laşi în urmă bucurie.