Social Responsibility Seminar – impresii

Miercuri seara. Primesc newsletter-ul FDSC – “Voluntar”. La al treilea pararaf văd un anunţ pentru o conferinţă organizată de AIESEC Bucureşti – Social Responsibility Seminar, parte a programului CSR Bridge.

Termenul limită pentru aplicări expirase. Nu a trecut niciun minut şi am început să scriu emailuri organizatorilor să văd dacă mă mai puteau primi ca delegat chiar în condiţiile în care mi-aş fi plătit eu toate cheltuielile.

Răspunsul a fost pozitiv, mulţumită echipei – le rămân datoare .

Ziua 1 -vineri 22

Agenda a început ceva mai târziu din cauza problemelor pe care le-a avut un autocar din cele două. Am fost cazaţi la hotel Parâng din Olăneşti.

Astfel m-am bucurat de două ore de căldură afară, bucurându-mă de norii cumulus şi de căldura neobişnuită. Am luat şi prânzul. Faţă de experienţa de acum doi ani, mâncarea a fost, în mod surprinzător, chiar bună.

În schimb, în sala de conferinţe a fost mult mai frig decât era afară. A luat ceva vreme să se încălzească sala.

Am făcut un joculeţ de Get to Know Each Other înainte să începem.

Primul vorbitor a fost Hans Hedrich, coordonator de programe la Asociaţia Sighişoara Durabilă. Un sas reîntors, Hans contribuie acum la promovarea educaţiei în spirit ecologic precum şi promovării urbanismului în spiritul păstrării specificului oraşelor transilvane. Din spusele lui Hans, asociaţia se află de partea celaltă a baricadei faţă de administaţia locală. Poveste veche. În plus a insistat prea puţin pe partea de CSR. Cele mai importante teme de gândire pe care le-am pus pe agendă :

• Cum putem trece la Low Impact Living şi în acelşi timp să permitem societăţii să rămână sustenabilă şi competitivă?
• De ce asociaţiile nu îşi promovează oameni în poziţii din adminstraţia locală?
• De ce nu se caută punţi de legătură cu administraţia aşa cum e ea? Sunt oameni de o parte şi de alta, numai că au interese şi valori diferite, sau poate că nu sunt aşa de diferite de fapt…
• Trebuie să importăm arhitecţi şi urbanişti pentru Transilvania?

A urmat Luminiţa Oprea, communication Manager la Holcim. Iniţial nu am putut face legătură între stilul neconvenţional al dumneaei, expansiv şi foarte expresiv, discutând despre valori şi motivaţii (parcă o sinteză vie a cărţilor motivaţionale pe care le-am citit) — şi prezenţa în sectorul corporatist obişnuit cu persoane care nu pun accent pe valori.

Problema pe care o ridic legată de discursul doamnei Oprea este legată de Scarcity Principle şi aplicabilitatea lui în viaţa reală. Ceva ce o să îmi dea de gândit.

A urmat apoi Teia Catană de la Viitor Plus, cu probleme de dezvoltare durabilă. Nu am reţinut prea mult, poate fiindcă încercând să facă prezentarea mai interactivă a subţiat din conţinutul de bază. Eu aşteptam idei mai puternice pe partea de sustainable development. Mi-a plăcut în schimb partea cu reducerea costurilor pentru electricitate sau colectarea selectivă la banca ABN AMRO unde Teia a lucrat anterior.

De gândit:

• Ce pericole mai mult sau mai puţin ascunse prezintă tendinţele actuale asociate cu dezvoltarea durabilă?
• La nivel de corporaţie, economia de electricitate şi alte resurse reduce semnificativ din costuri. Asta înseamnă profit mai mare cu efort semnificativ mai mic. De ce nu face asta toată lumea? Resursele economisite pot fi folosite în scopuri mai nobile.
• Exemplul Costa Rica: nu ar fi o lume fără conflicte armate automat mult mai plină de resuse astfel încât să fie destul pentru toată lumea?
• Ce metode de gândire trebuie să internalizăm pentru a privi lucrurile în complexitatea lor şi să ţinem cont şi de efectele secundare?

Ne-am despărţit apoi, reprezentanţii ONG (printre care şi eu, deşi reprezentam un grup fără personalitate juridică) au prezentat fiecare câte un proiect studenţilor interesaţi, care trebuiau să găsească legătura cu corporaţiile. În acea seară am fost extrem de entuziasmată.

Ziua 2 – sâmbătă 23

De aici ne-am separat, eu am mers pe partea de ONG iar studenţii au avut materiale cu totul diferite. De dimineaţă am avut parte de un training pe granturi ţinut de Ciprian Ciucu iar după-amiaza pe resurse umane. Informaţiile au fost foarte utile. Seara am discutat cu fetele din echipa mea despre cum să arate proiectul, am încercat să mă implic cât mai puţin pentru a le lăsa lor loc de gândire — acum cred că trebuia să le ţin din scurt după vechiul meu obicei…

Ziua 3 – duminică 24

Am avut parte de un training pe vânzări – de unde am putut scoate şi câteva informaţii noi. Eu eram din toată sala singura fostă membră AIESEC aşa că priveam lucrurile cu alţi ochi.

Interesantă a fost pentru mine ultima întâlnire, cea cu John Aston — mi-a dat cel mai mult de gandit dintre toti. A plecat de la a explica termenul de greenwashing, a continuat cu cazul Rosia Montana, folosind o abordare logică şi echilibrată, cu respect pentru ambele “tabere”, discutând despre plusuri şi minusuri. Apoi şi alte cazuri prin care începea să demonteze nişte mituri despre ce este de fapt considerat “bun” sau “rău” în situaţii ce au de-a face cu mediul înconjurător…

După ce s-au prezentat proiectele am plecat spre casă, avâd în minte idei şi întrebări noi, iar afară un superb apus de soare.