Ce este şi cum să evităm Alegerea Fraierului?

Mi-am petrecut în ultima vreme serile citind biografii şi cărţi de dezvoltare personală.

Citeam despre oameni din domeniul protecţiei mediului, care de care mai diverşi: bărbaţi şi femei; copii, adulţi şi vârstnici, şi culorile, promotori ai schimbării.

O să intru cu altă ocazie în detaliile legate de ce înseamnă a fi într-un curent marginal. Protecţia mediului e un domeniu delicat dar necesar, care creează o mulţime de nemulţumiţi, fricţiuni şi conflicte mocnite sau proteste deschise.

Ce am observat la multe dintre acele persoane a fost pur şi simplu echilibrul demonstrat într-o negociere. Dilema persoanei care lucrează în protecţia mediului, mai cu seamă în ţara noastră, este spinoasă. De regulă toată lumea iese supărată.

Secretul conflictului reuşit este foarte simplu: lipsa dialogului. Vrei să produci un dezastru? Asigură-te că ai două feluri de oameni: cei care trebuie să tacă şi să se supună şi cei care trebuie să-şi impună voinţa prin forţă. Nici nu trebuie de fapt să vrei. Milioane de ani de evoluţie ne-au făcut astfel încât atunci când discutăm şi sunt în joc mize mari, tensiunea emoţională este puternică şi opiniile diferă să alegem dintre două căi.

Care sunt cele două căi spre nereuşită?

1. taci şi supune-te. Ia nişte exemple:

• secretara nervoasă care îi făcându-i cafele şefului care îi cere muncă suplimentară;
• studenţii tăcând chitic atunci când profesorul spune o mare prostie;
• să suporţi colega de cameră care nu deschide niciodată fereastra.

2. sări la luptă verbală sau chiar fizică. Alte exemple:

• soţia care îşi ia soţul la ceartă din cauza banilor…
• nea Ion la cârciumă susţinându-şi opiniile politice cu voce tare şi pumnul în masă;
• copiii care se iau la păruială pe importantul subiect al dulciurilor.

A alege dintre cele două se cheamă Alegerea Fraierului. Esta naturală, potrivită omului de peşteră şi tocmai bună să producă un dezastru în viaţa omului modern. Sângele care în mod normal s-ar îndrepta în zonele gânditoare ale creierului este mobilizat pentru luptă dreaptă sau fugă sănătoasă – iar partea gânditoare, ei bine, face o pauză.

Oricum, cele mai frecvente forme nu sunt chiar aşa de radicale – ele se livrează şi cu justificări. Ataci pe cineva fiindcă vrei să fi cinstit/ă. Şi nu sufli în faţa altcuiva fiindcă vrei să pari drăguţ/ă. Problema nu se rezolvă şi toată lumea pierde. Apoi trebuie pierdut din vedere scopul pentru care are loc discuţia.

Depistezi o situaţie care te pune în Alegerea Fraierului atunci când în mine îţi vin două soluţii rele. Foarte posibil să fie şi o a treia care să dezamorseze situaţia şi prin care poţi veni cu soluţii creative.

Să căutăm un dialog pe fundamente umane -până la urmă suntem fiinţe omeneşti şi avem aceleaşi nevoi, manifestate uşor diferit.

Şi să ne menţinem obiectivul discuţiei treaz. Când ajungem la certuri sau tăcere este foarte uşor să pierdem din vedere obiectivul. Cearta mai aduce cu sine ceva şi mai neplăcut: ura. Se ajunge la conflict şi apoi cine mai ştie din ce cauză? Sunt neamuri care se războiesc între ele de generaţii, dar nu se ştie de fapt de ce…

Întrebarea este – cum să evităm Alegerea Fraierului?

________________

p.s. pt mai multe informatii despre alegerea fraierului si cum sa o eviti te rog consulta cartea “Conversatii Decisive” de Kerry Patterson si altii, aparuta la Ed. Amaltea in 2006