Alumnus AIESEC Sibiu

Ieri tocmai am facut un pas important in cariera mea de voluntara.

Am devenit “Alumnus” AIESEC Sibiu.

Amintiri am despre AIESEC. Este organizaţia care mi-a schimbat complet viziunea.

Cred că dacă nu plecam o dată de la un laborator… atunci nu ştiu ce m-a mânat instinctul, legea atracţiei… viaţa mea ar fi luat cu totul alta turnură.

Pe drum spre şcoală m-am întâlnit cu o colegă, Monica (cred că fata asta îmi poartă noroc) ce mergea la o prezentare – pregătire în străinătate! Era şansa ca visul meu secret de a ajunge în Polonia şi mai mult, de a lucra acolo, să devină realitate.

M-am dus la prezentare. Era pentru AIESEC, o organizaţie de care ştiam că ar fi un club de încrezuţi cu gura mare (nu-i aşa?) dar se pare că aveau un program serios de internship.

Am fost la prezentare, apoi am aplicat, cu ajutorul profesorilor… aveam deja în CV ceva activitate la Ecotur, organizaţie de mediu.

Mi-am proiectat jobul ideal – exact ce voiam sa fac. Apoi m-am gândit să mă duc să aplic pentru AIESEC.

Surprinzător, peste trei luni de zile, timp de alte trei luni m-am minunat cum visul meu a devenit realitate până în cele mai mici detalii. Am obţinut exact ce mi-am dorit. O slujbă, şi nu oricare, în Polonia, ţara mea de dor! Am avut în minte o idee clară, un obiectiv bine stabilit, şi o serie de imagini care au devenit realitate — asta fără să fi citit Napoleon Hill până atunci!

Am văzut cum e fii într-o echipă dinamică şi să o dirijezi. Nu ca la facultate, unde era foarte uşor să îi fac pe ceilalţi să mă asculte. Să am un proiect şi să ţin de el cu dinţii când totul era împotrivă – în clipele grele încercam la sentimentul de bine pe care urma să îl am după reuşită.

AIESEC-ul m-a schimbat mai mult decât a făcut-o în facultate. Acolo mă duceam adesea să primesc notă pe lucruri pe care deja le cunoşteam din liceu, fiind pasionată de natură (am terminat Ecologia, ce frumos ), însă în AIESEC am intrat tabula rasa.

Am crezut până să intru în AIESEC că dacă reuşesc în facultate şi mai fac câteva chestii pe lângă, ei bine, a succesul asigurat.

Nu e deloc aşa.

Alta e reţeta succesului.

Cunoştinţele specializate sunt necesare, nu şi suficiente pentru a avea succes.

În primul rând a trebuit să lucrez la psihologia mea… Mi-am dat repede seama, atunci când lumea trecea pur şi simplu pe lângă mine şi nu mă băga în seamă, că nu sunt omul potrivit la locul potrivit. Pe cand la facultate eram foarte populară, unde eram în mediul meu. Aici a trebuit să lupt pentru a deveni o persoană plăcută.

Aşa că m-am iniţiat în “ce înseamnă să încerci să fii un lider”. Încercând pe pielea mea am avut un şir impresionant de eşecuri în lucrul cu echipe – dificultăţi pe care le-am depăşit şi acum îmi pare bine că le-am avut. Am învăţat mai multe despre echipe decât persoane cu “echipament de comunicare interpersonală” mai bun din start (a nu se intelege telefoane mai scumpe). Am învăţat sa ascult oamenii. Si abia ATUNCI m-au ascultat şi ei.

Şi alte beneficii…

În primul rând mulţi prieteni buni; oameni faţă de care m-am deschis. Fusesm la început foarte nesigură pe mine. Îmi era teamă să nu greşesc faţă de alţii (şi în consecinţă, greşeam). Acum mă afirm aşa cum sunt. Privesc lucrurile cu detaşare.

Un alt lucru important învăţat din AIESEC e conceptul de”valoare” şi perspectiva economică.Tot ce facem în viaţă este un schimb de valori. Fie ele obiecte materiale, idei sau altfel de lucruri, toate au o valoare. E important să îmbogăţeşti lumea, mediul tău şi pe ceilalţi producând valoare. La fel de important este să şi ceri în schimb pe măsura valorii oferite. Astfel te îmbogăţeşti pe tine. Perspectiva economică a fost un câştig foarte important, chiar nepreţuit.

Un alt lucru pe care l-am învăţat a fost să mă bucur de viaţă împreună cu ceilalţi. Am întinerit de la cei 50 de ani mentali la vreo 30 – de la seriozitatea gen “profa-cea-exigentă” si drăgălăşenia gen Andrei Gheorghe am ajuns la… mine. Acum îi las şi empatiei mele cale de manifestare – cred ca am devenit un bălăurel destul de simpatic. A se vedea pe header.

Mersi fain AIESEC! Abia aştept sa merem sa bem o bere împreună, ca in vremurile de demult!