Respect
2008 ianuarie 11
Am dorit sa las cateva cuvinte in memoria celui care a fost Sir Edmund Hillary (“Sir Ed”), cel care a cucerit prima data Everestul impreuna cu Tenzing Norgay (si s-au intors) in mai 1953. A incetat din viata in data de astazi.
Respect pentru un om mare prin ce a realizat, dar si prin modestie, cinste si omenie.
” I have stood at both the north and south poles as well as on the worlds highest peak. When I look back over my life, though, I have little doubt that the most worthwhile things I have done have not been getting to the summits of great mountains or to the extremes of the earth. My most important projects have been the building and maintaining of schools and medical clinics for my dear friends in the Himalaya. I clearly remember the day when we first opened the Khumjung school with only 47 children in scruffy sherpa clothes. Now one of them is a pilot of a Boeing 767 and others are important executives in travel, business, and nonprofit organizations.“
– Sir Edmund Hillary in interviul sau pentru National Geographic in 2003 cu ocazia a aniversarii a 50 de ani de la expeditia din Everest.
Odihneasca-se in pace!
“i am here” stau si ma intreb de multe ori despre rolul sau menirea noastra… e important sa facem ce ne dorim .. e important sa escaladam muntii din jurul nostru… si din toate astea conteaza pentru ce le facem … conteaza daca in urma noastra lasam ceva prin ceea ce facem, chiar urme prin “praful” prin care am trecut pentru ca persoana care vine in urma sa stie ca nu e singurul care a trecut prin praful prin care am trecut mai inainte .. sa-si lase urmele si el .. si in timp sa creasca mai mult decat am crescut noi…”i am here”
Oricum lasam ceva. Eu cred ca fiecare persoana are o cutie cu daruri.
Daca nu o deschidem e ca si cum am fi luat ceva de la ceilalti, am fi furat de la ei…
Zicea cineva ca “a scrie inseamna a te dezvalui in exces”. Pe undeva are dreptate.
E si unul din motivele tale?
Ma intreb cine zicea. Scriu fiindca imi face bine si imi place. In exces? Nu. Ceea ce consideram a fi “spatiu personal” este cam la fel la toata lumea. Iar materialele pe care le-am scos aveau un aer negativist sau se puteau interpreta gresit. Diferentele dintre oamenii la care ma raportez sunt, luand sistemul meu de referinta, foarte mici.