Unde este Unawareness?
31 Ian 2008 3 comentarii
in O poveste
Va spun eu – nu mai este
Irinel aka Calibro are acum un nou blog, pozitiv de data asta, precum si unul mai negru.
Irinel, iti doresc mult succes. Ma bucur foarte mult ca incepe sa se ingroase echipa de salvat ficusi.
Ce este şi cum să evităm Alegerea Fraierului?
22 Ian 2008 4 comentarii
in O poveste Etichete:alegere, alegerea fraierului, comunicare, conflict, dialog, dilema, discutie
Mi-am petrecut în ultima vreme serile citind biografii şi cărţi de dezvoltare personală.
Citeam despre oameni din domeniul protecţiei mediului, care de care mai diverşi: bărbaţi şi femei; copii, adulţi şi vârstnici, şi culorile, promotori ai schimbării.
O să intru cu altă ocazie în detaliile legate de ce înseamnă a fi într-un curent marginal. Protecţia mediului e un domeniu delicat dar necesar, care creează o mulţime de nemulţumiţi, fricţiuni şi conflicte mocnite sau proteste deschise.
Ce am observat la multe dintre acele persoane a fost pur şi simplu echilibrul demonstrat într-o negociere. Dilema persoanei care lucrează în protecţia mediului, mai cu seamă în ţara noastră, este spinoasă. De regulă toată lumea iese supărată.
Secretul conflictului reuşit este foarte simplu: lipsa dialogului. Vrei să produci un dezastru? Asigură-te că ai două feluri de oameni: cei care trebuie să tacă şi să se supună şi cei care trebuie să-şi impună voinţa prin forţă. Nici nu trebuie de fapt să vrei. Milioane de ani de evoluţie ne-au făcut astfel încât atunci când discutăm şi sunt în joc mize mari, tensiunea emoţională este puternică şi opiniile diferă să alegem dintre două căi.
Care sunt cele două căi spre nereuşită?
1. taci şi supune-te. Ia nişte exemple:
- secretara nervoasă care îi făcându-i cafele şefului care îi cere muncă suplimentară;
- studenţii tăcând chitic atunci când profesorul spune o mare prostie;
- să suporţi colega de cameră care nu deschide niciodată fereastra.
2. sări la luptă verbală sau chiar fizică. Alte exemple:
- soţia care îşi ia soţul la ceartă din cauza banilor…
- nea Ion la cârciumă susţinându-şi opiniile politice cu voce tare şi pumnul în masă;
- copiii care se iau la păruială pe importantul subiect al dulciurilor.
A alege dintre cele două se cheamă Alegerea Fraierului. Esta naturală, potrivită omului de peşteră şi tocmai bună să producă un dezastru în viaţa omului modern. Sângele care în mod normal s-ar îndrepta în zonele gânditoare ale creierului este mobilizat pentru luptă dreaptă sau fugă sănătoasă – iar partea gânditoare, ei bine, face o pauză.
Oricum, cele mai frecvente forme nu sunt chiar aşa de radicale – ele se livrează şi cu justificări. Ataci pe cineva fiindcă vrei să fi cinstit/ă. Şi nu sufli în faţa altcuiva fiindcă vrei să pari drăguţ/ă. Problema nu se rezolvă şi toată lumea pierde. Apoi trebuie pierdut din vedere scopul pentru care are loc discuţia.
Depistezi o situaţie care te pune în Alegerea Fraierului atunci când în mine îţi vin două soluţii rele. Foarte posibil să fie şi o a treia care să dezamorseze situaţia şi prin care poţi veni cu soluţii creative.
Să căutăm un dialog pe fundamente umane -până la urmă suntem fiinţe omeneşti şi avem aceleaşi nevoi, manifestate uşor diferit.
Şi să ne menţinem obiectivul discuţiei treaz. Când ajungem la certuri sau tăcere este foarte uşor să pierdem din vedere obiectivul. Cearta mai aduce cu sine ceva şi mai neplăcut: ura. Se ajunge la conflict şi apoi cine mai ştie din ce cauză? Sunt neamuri care se războiesc între ele de generaţii, dar nu se ştie de fapt de ce…
Întrebarea este – cum să evităm Alegerea Fraierului?
________________
p.s. pt mai multe informatii despre alegerea fraierului si cum sa o eviti te rog consulta cartea “Conversatii Decisive” de Kerry Patterson si altii, aparuta la Ed. Amaltea in 2006
Linişte la apus de Soare
21 Ian 2008 2 comentarii
in O poveste Etichete:O incantare, olsztyn
În fiecare seară îmi place să ies să văd apusul de Soare.
Ieri seară, o seară rece şi ceţoasă în Râmncu Vâlcea m-am îndreptat, ca mai demult, către un părculeţ aflat lângă Podul Vinerii Mari. Erau câteva bănci acolo şi câţiva copăcei – ţin mine un pin austriac, o cătină roşie, nişte merişori. Acolo mă duceam în timpul liceului şi priveam apusul de Soare.
Ieri, fiind tot în Râmnicu Vâlcea, am pornit-o tot spre părculeţ, dorind o reîntâlnire cu pinul cel veşnic verde, cătina şi băncile cele vechi. Am uitat că de cinci ani lucrurile s-au schimbat.
Aşa că, mergând pe drum şi răsuflând încet, mi-am adus aminte că părculeţul nu mai este. Străzile prost luminate şi un trotuar plin de polei la care trebuia sa fiu atentă cum păşesc.
***
Mi-a străfulgerat o amintire – Olsytzn, oraşul în care am lucrat în Polonia, acolo unde am văzut cele mai frumoase apusuri de soare. Fotografia este făcută acolo. Un oraş care avea câteva insule de blocuri şi case, iar în rest natură. În perimetrul oraşului erau unsprezece lacuri, unele cu iahturi şi plajă, dealuri, păduri curate cu pin şi gorun, şi parcuri… râul Łyna, adânc dar neîngrădit, cu apă limpede, prin care puteai zări o mulţime de alge şi peşti mari şi mici. Pe lângă râu o zonă cu mlaştină în care se adăposteau mulţime de broscuţe şi tritoni, acele fiinţe atât de fragile şi frumoase.
Mergeam înspre casă bucurându-mă în fiecare clipă că poate fi ceva aşa frumos. Alături aveam pista pentru biciclişti, marcată cu roşu, iar pe marginea drumului erau tufe mici de jneapăn şi măceş pe lângă care trecea încet o maşină cu apă ce le stropea.
***
De atâta mers prin întuneric însă am mai înaintat puţin, pentru a mă întoarce acasă. Acum singura privelişte ce mă încântă este un grup de raţe sălbatice ce s-au decis să-şi petreacă concediul pe Olăneşti.
În rest, prea mult beton şi prea puţină viaţă. Deşi mall-ul care e acum în locul parcului e impunător, cred ca e acum un simbol al oraşului, imi doresc undeva in adâncul sufletului ca acei copăcei care au fost scoşi din rădăcină să fi fost mutaţi în altă parte şi să se bucure şi ei în continuare de apusul şi răsăritul de soare.
Alumnus AIESEC Sibiu
15 Ian 2008 10 comentarii
Ieri tocmai am facut un pas important in cariera mea de voluntara.
Am devenit “Alumnus” AIESEC Sibiu.
Amintiri am despre AIESEC. Este organizaţia care mi-a schimbat complet viziunea.
Cred că dacă nu plecam o dată de la un laborator… atunci nu ştiu ce m-a mânat instinctul, legea atracţiei… viaţa mea ar fi luat cu totul alta turnură.
Pe drum spre şcoală m-am întâlnit cu o colegă, Monica (cred că fata asta îmi poartă noroc) ce mergea la o prezentare – pregătire în străinătate! Era şansa ca visul meu secret de a ajunge în Polonia şi mai mult, de a lucra acolo, să devină realitate.
M-am dus la prezentare. Era pentru AIESEC, o organizaţie de care ştiam că ar fi un club de încrezuţi cu gura mare (nu-i aşa?) dar se pare că aveau un program serios de internship.
Am fost la prezentare, apoi am aplicat, cu ajutorul profesorilor… aveam deja în CV ceva activitate la Ecotur, organizaţie de mediu.
Mi-am proiectat jobul ideal – exact ce voiam sa fac. Apoi m-am gândit să mă duc să aplic pentru AIESEC.
Surprinzător, peste trei luni de zile, timp de alte trei luni m-am minunat cum visul meu a devenit realitate până în cele mai mici detalii. Am obţinut exact ce mi-am dorit. O slujbă, şi nu oricare, în Polonia, ţara mea de dor! Am avut în minte o idee clară, un obiectiv bine stabilit, şi o serie de imagini care au devenit realitate — asta fără să fi citit Napoleon Hill până atunci!
Am văzut cum e fii într-o echipă dinamică şi să o dirijezi. Nu ca la facultate, unde era foarte uşor să îi fac pe ceilalţi să mă asculte. Să am un proiect şi să ţin de el cu dinţii când totul era împotrivă – în clipele grele încercam la sentimentul de bine pe care urma să îl am după reuşită.
AIESEC-ul m-a schimbat mai mult decât a făcut-o în facultate. Acolo mă duceam adesea să primesc notă pe lucruri pe care deja le cunoşteam din liceu, fiind pasionată de natură (am terminat Ecologia, ce frumos 
), însă în AIESEC am intrat tabula rasa.
Am crezut până să intru în AIESEC că dacă reuşesc în facultate şi mai fac câteva chestii pe lângă, ei bine, a succesul asigurat.
Nu e deloc aşa.
Alta e reţeta succesului.
Cunoştinţele specializate sunt necesare, nu şi suficiente pentru a avea succes.
În primul rând a trebuit să lucrez la psihologia mea… Mi-am dat repede seama, atunci când lumea trecea pur şi simplu pe lângă mine şi nu mă băga în seamă, că nu sunt omul potrivit la locul potrivit. Pe cand la facultate eram foarte populară, unde eram în mediul meu. Aici a trebuit să lupt pentru a deveni o persoană plăcută.
Aşa că m-am iniţiat în “ce înseamnă să încerci să fii un lider”. Încercând pe pielea mea am avut un şir impresionant de eşecuri în lucrul cu echipe – dificultăţi pe care le-am depăşit şi acum îmi pare bine că le-am avut. Am învăţat mai multe despre echipe decât persoane cu “echipament de comunicare interpersonală” mai bun din start (a nu se intelege telefoane mai scumpe). Am învăţat sa ascult oamenii. Si abia ATUNCI m-au ascultat şi ei.
Şi alte beneficii…
În primul rând mulţi prieteni buni; oameni faţă de care m-am deschis. Fusesm la început foarte nesigură pe mine. Îmi era teamă să nu greşesc faţă de alţii (şi în consecinţă, greşeam). Acum mă afirm aşa cum sunt. Privesc lucrurile cu detaşare.
Un alt lucru important învăţat din AIESEC e conceptul de”valoare” şi perspectiva economică.Tot ce facem în viaţă este un schimb de valori. Fie ele obiecte materiale, idei sau altfel de lucruri, toate au o valoare. E important să îmbogăţeşti lumea, mediul tău şi pe ceilalţi producând valoare. La fel de important este să şi ceri în schimb pe măsura valorii oferite. Astfel te îmbogăţeşti pe tine. Perspectiva economică a fost un câştig foarte important, chiar nepreţuit.
Un alt lucru pe care l-am învăţat a fost să mă bucur de viaţă împreună cu ceilalţi. Am întinerit de la cei 50 de ani mentali la vreo 30 – de la seriozitatea gen “profa-cea-exigentă” si drăgălăşenia gen Andrei Gheorghe am ajuns la… mine. Acum îi las şi empatiei mele cale de manifestare – cred ca am devenit un bălăurel destul de simpatic. A se vedea pe header.
Mersi fain AIESEC! Abia aştept sa merem sa bem o bere împreună, ca in vremurile de demult!
Curăţenie
12 Ian 2008 Scrie un comentariu
in Fără categorie
Am scos o mulţime din post-urile vechi şi le-am pus pe privat.
Anumite schimbări din viaţa mea m-au determinat să iau această decizie.
O să ţin mai multe materiale “la subiect” şi resurse.
Cine vrea să aibă acces la materialele mai vechi să îmi spună/scrie un email.
Comentarii recente