Sfarsit de an: evaluare, invataturi de minte si setare de obiective

In perioada asta am stat mai mult departe de calculator. Când pe la bucătărie, când pe la ţară… dar cel mai important lucru a fost când am pus în faţa mea caietele de autoevaluare să văd unde am crescut şi ce am învăţat în acest an.

Nu mi-a fost uşor. Pentru mine 2007 a echivalat cu o căzătură în cap, care s-a meritat însă. În acest an am învăţat multe lucruri despre mine — cred că fără aceste eşecuri prin care am trecut aş fi dobândit mai târziu învăţătura de minte cu preţul şi mai mare.

Încep fiecare an dorindu-mi ceva. Când acel ceva este foarte clar, dorinţa mi se împlineşte. Când îmi doream să îmi îmbunătăţesc memoria, să învăţ franceză, să studiez plante, să zbor sau să lucrez în Polonia in vara lui 2006, ei bine, ştiam foarte bine ce voiam.

Mă vedeam cu ochii minţii cu o echipă pe munte, plimbându-mă prin Cracovia, rezolvând probleme grele sau învăţând să pilotez — iar fanteziile mele au devenit realitate, în pofida oricărei rezistenţe… Nu spuneam nimănui obiectivele mele, însă miroseam ocaziile şi le urmăream cu tenacitate.

Anul acesta obiectivele mele iniţiale s-au realizat doar în mică măsură. De ce? După ce m-am examinat puţin, mi-am dat seama că nici nu îmi doream cu adevărat să fac ceea ce imi propusesem. Mă minţisem pe mine. Iar entuziasmul meu a mascat simptomele oboselii, prezentă şi ea. Pur şi simplu aveam nevoie de pace, ganduri bune şi o legătură cu natura pentru a medita, a creste, a-mi reinnoi fortele.

Asa ca, aceste zile, imi evaluez toate realizarile si invataturile, mici sau mari, de pe tot parcursul anului. Orientativ folosesc seturile de intrebari din cartea lui Napoleon Hill, Think and Grow Rich — rom. “De la idee la bani” — prea multe sa le expun aici — dar si propria mea grila de evaluare. Zilnic bifez intr-un tabel anumite lucruri pe care trebuie să la fac.

Acum ţin cont de toate tipurile principale de obiective: fizice, mentale, spirituale, personale, profesionale, financiare si de implicare socială.

Daca pana acum nu şi-ai setat obiective pentru anul ce urmează, fă-o! Altfel, altcineva isi va face planurile pe seama ta, sau poti sa iti amani indefinit visul de a vedea Piramidele, de a invata franceza sau de a avea propria ta expoziţie de fotografie, de pildă… Sau dacă ţi-ai propus ceva nerealist, îţi vei da seama şi vei învăţa despre tine.

Ţine mereu un caiet (gen Learning Log) în care să îţi scrii obiectivele pe larg, ghidandu-te dupa urmatoarele intrebari:

* ce anume vreau sa fac? (…sa devin avocat, sa invat limba germana, sa traversez Europa pe bicicletă...)

* de ce vreau sa fac acel lucru? ( să obţin mai mulţi bani, recunoaştere...)

* are sunt avantajele pe care le-as obtine realizand acel lucru? (…aş avea oportunităţi de lucru mai bune, mi-ar da o satisfacţie deosebită...)

* care ar fi neajunsurile? (…aş fi departe de casa părintească, m-ar solicita mai mult...)

* care sunt obstacolele peste care trebui sa trec pentru a ajunge la destinaţie? (…nu am timp, nu am studii de specialitate, ...)

* la ce oameni, grupuri, organizaţii trebuie să apelez? (...angajez o menajera sa nu imi ocup timpul cu gospodaria, activez intr-o asociatie de voluntari, ma inscriu la niste cursuri la universitatea locala, ma duc la preot...)

* ce trebuie sa mai invat pentru a ajunge la tinta (…sa am studii de specialitate, sa invat traseul, sa stapanesc tehnica... )?

* care este data limită? (31 dec 2015)

apoi, cu conditia ca obiectivul sa fie realist si sa fii invatat totul despre tinta ta sa iti faci un plan.

La capitolul realism, la varsta noastra e destul de dificil. De ce? Pentru ca parintii nostri, rudele, prietenii, moşii şi strămoşii încă mai au astaptari nerealiste de la noi. Ca romani, suntem de felul nostru mai dependenti de familie decat multe alte neamuri. Suntem un popor de “subventionati”. În schimb, “trebuie” să ne “supunem”. Şi dintre noi sunt prea puţine persoane care să ştie ce vor, care nu se descoperă din cauza presiunilor familiei. Adesea multă lume se complace în a nu face nimic din cauza dorinţelor altora sau din cauza temerilor de a fi judecat.ă, care omoară din faşă iniţiativele noastre.

Obiectivele trebuiesc impartite in bucatele realizabile — cum ar fi 2 ore de antrenament pe zi, 30 de telefoane, etc.

Caietul tine-l aproape si noteaza-ţi zilnic evolutia. Cand eu am facut asta zilnic, am reusit. Cand nu, am esuat. Impartaseste numai cu acele persoane (extrem de rare) care au o atitudine mentala pozitiva, sunt gata sa te ajute cand ai nevoie fara sa intervina nesolicitat si care sunt obiective … poti face dintr-un profesor bun un mentor bun. Eu a trebuit să muncesc triplu unde nu am avut un mentor…

Important este sa invatam…