Travian – o lectie???

Bjarn Sorrinson, cont pe care am jucat la ultimul server end

Iti voi povesti niste intamplari, petrecute in intregime in lumea (realitatea) virtuala.

Totul s-a intamplat inauntrul unui calculator. Lumea era un joc de strategie numit Travian.

Numele folosite in joc sunt aici usor modificate. Povestea nu este completa, am sarit pasaje din motive de confidentialitate.
Acolo, incepand cu un sat mic, din lemn, pamant, fier si hrana puteai sa iti maresti satele si numarul de sate, apoi sa iti faci armata cu care puteai sa te aperi.
Sau daca erai agresiv(a) puteai jefui resurse sau cuceri si distruge sate ale altora.

Pe de alta parte, puteai face aliante si comunica cu ceilalti, oameni din toata lumea…

Mie imi placea sa joc mai mult sa-mi ascut flerul si abilitatile de negociere.

Colegii mei erau atat de innebuniti dupa acest joc, incat m-am inregistrat si eu sa vad ce este atat de atragator.
Jocul e dur si in timp real. Este menit sa dureze luni de zile. Cam 5% din cei care l-au inceput l-au si terminat in varianta pe care am jucat-o.

Mi-am facut un mic sat care foarte repede mi-a fost jefuit.

Cel care mi-a jefuit satul, Rubin, pusese pe jar o intreaga zona. Am intrat intr-o alianta locala, cu scopul de a preveni dezvoltarea lui Rubin. Maronia – mai-marele aliantei si cu mine faceam o echipa puternica. imi trimitea resurse sa ma dezvolt si soldati sa ma apere. Ajunsesem impreuna sa controlam zona.
Dusmanul nostru comun a pierit.

Atunci am inceput sa cautam alta tinta mare, ceva sa merite.
Era un vecin de-al meu, S. Nu facuse nimic, era nevinovat, dar tocmai asta era problema. In plus se dezvolta uluitor de repede.
Aveam retineri in a ataca un vecin pasnic, dar l-am ajutat pe Maronia in atacul sau.
S. a ramas curand fara nimic — nu armata, nu resurse. Fiind mai dezvoltat, si-a revenit insa usor.

Ceva, poate intuitia, imi spunea sus si tare ca am facut rau si sa incetez cu atacurile.
Insa ma tenta si gloria, vecinul S. fiind mai dezvoltat si mai prolific, plus ca era izolat total de colegii lui de alianta. Planuiam cu Maronia un atac de proportii asupra lui S. Pe de alta parte, voiam sa il scap si sa vorbesc cu el. Satul sau avea nume de arbore, putand indica un jucator cu caracter deosebit.
(de obicei numele date satelor includeau “death”, “dark”, “nightmare”…)

Pana la urma m-am gandit sa “dau lucrare de control” tuturor aliatilor. Aveam nevoie mare de grau sa imi fondez un sat nou. Asa ca le-am cerut tuturor aliatilor si vecinilor mei grau pe datorie – urma sa platesc pentru el a doua zi. Era improbabil sa primesc, desi aveam nevoie, dar voiam sa vad cel putin cum reactioneaza.
S. a fost singurul care mi-a dat si in plus s-a oferit sa-mi dea oricand am nevoie. Trecuse mai mult de o luna de la atacul meu asupra lui.

I-am spus lui Maronia ca eu nu il voi mai ataca pe S. Odata ca ma sacaia gandul, apoi ca era mai bine sa il am ca aliat, dovedindu-se prietenos.
Presimtirile mele adeseori se adeveresc. Un vecin mult mai dezvoltat, Fuchs, putea reprezenta un motiv serios de ingrijorare. L-am avertizat pe S. ca urmeaza sa fie atacat si i-am spus ce masuri de aparare sa isi ia.

Pentru ca Maronia inca il voia trofeu… l-am luat pe S. sub ocrotirea mea. Vazand ce fel de persoana este, i-am promis ca nu il voi lasa la greu…

La scurt timp a fost atacat de Fuchs… La primul atac asupra lui S, m-am ocupat de aparare — trupele dusmane au fost nimicite. Dupa inca doua atacuri nereusite ale lui Fuchs, i-am spus lui Maronia sa ne ajute, sa intervina, sa vorbeasca cu Fuchs.

Maronia m-a santajat.
“Ai de ales intre mine si S. Stii ca umblai de mult dupa capul lui.“.
Intre timp am gasit si solutia pe care “i-am vandut-o” lui Fuchs in schimbul pacii. Era vorba de un jucator inactiv care avea mult mai multe “de oferit” decat noi.

Am reusit. Fuchs si-a promis ajutorul neconditionat in orice situatie grea — si s-a tinut de cuvant.

Vazand negocierea cu Fuchs incheiata, i-am spus lui Maronia ca totul s-a incheiat cu bine.
Maronia insa voia sa planuiasca cu Fuchs nimicirea lui S. precum si a mea.
Mie mi-a trimis un mesaj mare, a carui filosofie era: “Tradarea face parte din viata. Eu te-am ajutat, tu nu m-ai ascultat, nu trebuia sa il iei pe S. la tine. Acum va trebui sa platesti. Asa e viata. Eu am ales sa stau cu cei puternici si uite ca prosper.”

Intre timp, Maronia incercase sa aranjeze cu Fuchs un atac impotriva noastra.
Fuchs l-a demascat pe Maronia, trimitandu-mi toata corespondenta lui. Am vazut ca Maronia avea un caracter slab. Era surprins de actul meu de “curaj in fata distrugerii totale” de a ma pune impotriva celor mari si de a imi negocia situatia. Si fiindca eram “the good guy” dar nu imi dadeam seama cum e viata.

Epilog

Jocul a mai durat inca vreo 6 luni.

Dupa o vreme, Maronia a fost eliminat din alianta. Nimeni nu s-a oferit sa-l ajute. Fiind complet singur, a iesit din joc.

Fuchs a dat dovada de multa noblete. A fost de-a lungul jocului un ajutor nesperat pentru mine si pentru aliatii mei.

De S. am tinut… pana la sfarsitul jocului, si dupa. Intr-adevar s-a dovedit a fi o persoana deosebita.

The story of an interesting negotiation I had in Travian, a browser-based war strategy game. The story is about making and breaking bonds between people who had never met. Together with an early ally, Maronia, I wanted to destroy an entire area of villages belonging to different players. My intuition played a trick on me — there was a player named S. I felt an urge to spare from my harm — I knew nothing about him. Blindly following my intuition, I took him with me, into my alliance. He was supposed to be destroyed by much larger players, such as Fuchs. I negotiated with Fuchs not only to leave us in peace, but unconditioned protection, which he gladly offered. Maronia instead, betrayed us, trying to convince Fuchs to launch a deadly attack against us. Finally, Maronia was kicked out of his alliance. Fuchs was indeed noble in the game, and my intuitions about S. as being a special person were confirmed in time. Fuchs actually took the names of S.’ villages — tree names, to remember the story.