Sfarsit de an: evaluare, invataturi de minte si setare de obiective
29 Dec 2007 Un comentariu
in O poveste Etichete:asteptari, evaluare, goal-setting, invatare, obiectiv, setare de obiective
In perioada asta am stat mai mult departe de calculator. Când pe la bucătărie, când pe la ţară… dar cel mai important lucru a fost când am pus în faţa mea caietele de autoevaluare să văd unde am crescut şi ce am învăţat în acest an.
Nu mi-a fost uşor. Pentru mine 2007 a echivalat cu o căzătură în cap, care s-a meritat însă. În acest an am învăţat multe lucruri despre mine — cred că fără aceste eşecuri prin care am trecut aş fi dobândit mai târziu învăţătura de minte cu preţul şi mai mare.
Încep fiecare an dorindu-mi ceva. Când acel ceva este foarte clar, dorinţa mi se împlineşte. Când îmi doream să îmi îmbunătăţesc memoria, să învăţ franceză, să studiez plante, să zbor sau să lucrez în Polonia in vara lui 2006, ei bine, ştiam foarte bine ce voiam.
Mă vedeam cu ochii minţii cu o echipă pe munte, plimbându-mă prin Cracovia, rezolvând probleme grele sau învăţând să pilotez — iar fanteziile mele au devenit realitate, în pofida oricărei rezistenţe… Nu spuneam nimănui obiectivele mele, însă miroseam ocaziile şi le urmăream cu tenacitate.
Anul acesta obiectivele mele iniţiale s-au realizat doar în mică măsură. De ce? După ce m-am examinat puţin, mi-am dat seama că nici nu îmi doream cu adevărat să fac ceea ce imi propusesem. Mă minţisem pe mine. Iar entuziasmul meu a mascat simptomele oboselii, prezentă şi ea. Pur şi simplu aveam nevoie de pace, ganduri bune şi o legătură cu natura pentru a medita, a creste, a-mi reinnoi fortele.
Asa ca, aceste zile, imi evaluez toate realizarile si invataturile, mici sau mari, de pe tot parcursul anului. Orientativ folosesc seturile de intrebari din cartea lui Napoleon Hill, Think and Grow Rich — rom. “De la idee la bani” — prea multe sa le expun aici — dar si propria mea grila de evaluare. Zilnic bifez intr-un tabel anumite lucruri pe care trebuie să la fac.
Acum ţin cont de toate tipurile principale de obiective: fizice, mentale, spirituale, personale, profesionale, financiare si de implicare socială.
Daca pana acum nu şi-ai setat obiective pentru anul ce urmează, fă-o! Altfel, altcineva isi va face planurile pe seama ta, sau poti sa iti amani indefinit visul de a vedea Piramidele, de a invata franceza sau de a avea propria ta expoziţie de fotografie, de pildă… Sau dacă ţi-ai propus ceva nerealist, îţi vei da seama şi vei învăţa despre tine.
Ţine mereu un caiet (gen Learning Log) în care să îţi scrii obiectivele pe larg, ghidandu-te dupa urmatoarele intrebari:
* ce anume vreau sa fac? (…sa devin avocat, sa invat limba germana, sa traversez Europa pe bicicletă...)
* de ce vreau sa fac acel lucru? ( să obţin mai mulţi bani, recunoaştere...)
* are sunt avantajele pe care le-as obtine realizand acel lucru? (…aş avea oportunităţi de lucru mai bune, mi-ar da o satisfacţie deosebită...)
* care ar fi neajunsurile? (…aş fi departe de casa părintească, m-ar solicita mai mult...)
* care sunt obstacolele peste care trebui sa trec pentru a ajunge la destinaţie? (…nu am timp, nu am studii de specialitate, ...)
* la ce oameni, grupuri, organizaţii trebuie să apelez? (...angajez o menajera sa nu imi ocup timpul cu gospodaria, activez intr-o asociatie de voluntari, ma inscriu la niste cursuri la universitatea locala, ma duc la preot...)
* ce trebuie sa mai invat pentru a ajunge la tinta (…sa am studii de specialitate, sa invat traseul, sa stapanesc tehnica... )?
* care este data limită? (31 dec 2015)
apoi, cu conditia ca obiectivul sa fie realist si sa fii invatat totul despre tinta ta sa iti faci un plan.
La capitolul realism, la varsta noastra e destul de dificil. De ce? Pentru ca parintii nostri, rudele, prietenii, moşii şi strămoşii încă mai au astaptari nerealiste de la noi. Ca romani, suntem de felul nostru mai dependenti de familie decat multe alte neamuri. Suntem un popor de “subventionati”. În schimb, “trebuie” să ne “supunem”. Şi dintre noi sunt prea puţine persoane care să ştie ce vor, care nu se descoperă din cauza presiunilor familiei. Adesea multă lume se complace în a nu face nimic din cauza dorinţelor altora sau din cauza temerilor de a fi judecat.ă, care omoară din faşă iniţiativele noastre.
Obiectivele trebuiesc impartite in bucatele realizabile — cum ar fi 2 ore de antrenament pe zi, 30 de telefoane, etc.
Caietul tine-l aproape si noteaza-ţi zilnic evolutia. Cand eu am facut asta zilnic, am reusit. Cand nu, am esuat. Impartaseste numai cu acele persoane (extrem de rare) care au o atitudine mentala pozitiva, sunt gata sa te ajute cand ai nevoie fara sa intervina nesolicitat si care sunt obiective … poti face dintr-un profesor bun un mentor bun. Eu a trebuit să muncesc triplu unde nu am avut un mentor…
Important este sa invatam…
Travian – o lectie???
20 Dec 2007 50 comentarii
in O poveste Etichete:decizie, joc, strategie, Travian
Bjarn Sorrinson, cont pe care am jucat la ultimul server end
Iti voi povesti niste intamplari, petrecute in intregime in lumea (realitatea) virtuala.
Totul s-a intamplat inauntrul unui calculator. Lumea era un joc de strategie numit Travian.
Numele folosite in joc sunt aici usor modificate. Povestea nu este completa, am sarit pasaje din motive de confidentialitate.
Acolo, incepand cu un sat mic, din lemn, pamant, fier si hrana puteai sa iti maresti satele si numarul de sate, apoi sa iti faci armata cu care puteai sa te aperi.
Sau daca erai agresiv(a) puteai jefui resurse sau cuceri si distruge sate ale altora.
Pe de alta parte, puteai face aliante si comunica cu ceilalti, oameni din toata lumea…
Mie imi placea sa joc mai mult sa-mi ascut flerul si abilitatile de negociere.
Colegii mei erau atat de innebuniti dupa acest joc, incat m-am inregistrat si eu sa vad ce este atat de atragator.
Jocul e dur si in timp real. Este menit sa dureze luni de zile. Cam 5% din cei care l-au inceput l-au si terminat in varianta pe care am jucat-o.
Mi-am facut un mic sat care foarte repede mi-a fost jefuit.
Cel care mi-a jefuit satul, Rubin, pusese pe jar o intreaga zona. Am intrat intr-o alianta locala, cu scopul de a preveni dezvoltarea lui Rubin. Maronia – mai-marele aliantei si cu mine faceam o echipa puternica. imi trimitea resurse sa ma dezvolt si soldati sa ma apere. Ajunsesem impreuna sa controlam zona.
Dusmanul nostru comun a pierit.
Atunci am inceput sa cautam alta tinta mare, ceva sa merite.
Era un vecin de-al meu, S. Nu facuse nimic, era nevinovat, dar tocmai asta era problema. In plus se dezvolta uluitor de repede.
Aveam retineri in a ataca un vecin pasnic, dar l-am ajutat pe Maronia in atacul sau.
S. a ramas curand fara nimic — nu armata, nu resurse. Fiind mai dezvoltat, si-a revenit insa usor.
Ceva, poate intuitia, imi spunea sus si tare ca am facut rau si sa incetez cu atacurile.
Insa ma tenta si gloria, vecinul S. fiind mai dezvoltat si mai prolific, plus ca era izolat total de colegii lui de alianta. Planuiam cu Maronia un atac de proportii asupra lui S. Pe de alta parte, voiam sa il scap si sa vorbesc cu el. Satul sau avea nume de arbore, putand indica un jucator cu caracter deosebit.
(de obicei numele date satelor includeau “death”, “dark”, “nightmare”…)
Pana la urma m-am gandit sa “dau lucrare de control” tuturor aliatilor. Aveam nevoie mare de grau sa imi fondez un sat nou. Asa ca le-am cerut tuturor aliatilor si vecinilor mei grau pe datorie – urma sa platesc pentru el a doua zi. Era improbabil sa primesc, desi aveam nevoie, dar voiam sa vad cel putin cum reactioneaza.
S. a fost singurul care mi-a dat si in plus s-a oferit sa-mi dea oricand am nevoie. Trecuse mai mult de o luna de la atacul meu asupra lui.
I-am spus lui Maronia ca eu nu il voi mai ataca pe S. Odata ca ma sacaia gandul, apoi ca era mai bine sa il am ca aliat, dovedindu-se prietenos.
Presimtirile mele adeseori se adeveresc. Un vecin mult mai dezvoltat, Fuchs, putea reprezenta un motiv serios de ingrijorare. L-am avertizat pe S. ca urmeaza sa fie atacat si i-am spus ce masuri de aparare sa isi ia.
Pentru ca Maronia inca il voia trofeu… l-am luat pe S. sub ocrotirea mea. Vazand ce fel de persoana este, i-am promis ca nu il voi lasa la greu…
La scurt timp a fost atacat de Fuchs… La primul atac asupra lui S, m-am ocupat de aparare — trupele dusmane au fost nimicite. Dupa inca doua atacuri nereusite ale lui Fuchs, i-am spus lui Maronia sa ne ajute, sa intervina, sa vorbeasca cu Fuchs.
Maronia m-a santajat.
“Ai de ales intre mine si S. Stii ca umblai de mult dupa capul lui.“.
Intre timp am gasit si solutia pe care “i-am vandut-o” lui Fuchs in schimbul pacii. Era vorba de un jucator inactiv care avea mult mai multe “de oferit” decat noi.
Am reusit. Fuchs si-a promis ajutorul neconditionat in orice situatie grea — si s-a tinut de cuvant.
Vazand negocierea cu Fuchs incheiata, i-am spus lui Maronia ca totul s-a incheiat cu bine.
Maronia insa voia sa planuiasca cu Fuchs nimicirea lui S. precum si a mea.
Mie mi-a trimis un mesaj mare, a carui filosofie era: “Tradarea face parte din viata. Eu te-am ajutat, tu nu m-ai ascultat, nu trebuia sa il iei pe S. la tine. Acum va trebui sa platesti. Asa e viata. Eu am ales sa stau cu cei puternici si uite ca prosper.”
Intre timp, Maronia incercase sa aranjeze cu Fuchs un atac impotriva noastra.
Fuchs l-a demascat pe Maronia, trimitandu-mi toata corespondenta lui. Am vazut ca Maronia avea un caracter slab. Era surprins de actul meu de “curaj in fata distrugerii totale” de a ma pune impotriva celor mari si de a imi negocia situatia. Si fiindca eram “the good guy” dar nu imi dadeam seama cum e viata.
Epilog
Jocul a mai durat inca vreo 6 luni.
Dupa o vreme, Maronia a fost eliminat din alianta. Nimeni nu s-a oferit sa-l ajute. Fiind complet singur, a iesit din joc.
Fuchs a dat dovada de multa noblete. A fost de-a lungul jocului un ajutor nesperat pentru mine si pentru aliatii mei.
De S. am tinut… pana la sfarsitul jocului, si dupa. Intr-adevar s-a dovedit a fi o persoana deosebita.
The story of an interesting negotiation I had in Travian, a browser-based war strategy game. The story is about making and breaking bonds between people who had never met. Together with an early ally, Maronia, I wanted to destroy an entire area of villages belonging to different players. My intuition played a trick on me — there was a player named S. I felt an urge to spare from my harm — I knew nothing about him. Blindly following my intuition, I took him with me, into my alliance. He was supposed to be destroyed by much larger players, such as Fuchs. I negotiated with Fuchs not only to leave us in peace, but unconditioned protection, which he gladly offered. Maronia instead, betrayed us, trying to convince Fuchs to launch a deadly attack against us. Finally, Maronia was kicked out of his alliance. Fuchs was indeed noble in the game, and my intuitions about S. as being a special person were confirmed in time. Fuchs actually took the names of S.’ villages — tree names, to remember the story.
Ce as face cu un milion de dolari?
19 Dec 2007 12 comentarii
in O poveste Etichete:disciplina, discipline, educatie, elev, elevi, indrumare, inovatie, lideri, milion, practica, relatii, scoala, scoli, spirit crestinesc
Gandindu-ma la povestea rev. Frank Gunsaulus, faimos pentru “Predica de un milion de dolari” m-am gandit ce fel de scoala as face eu sa am acesti bani.
Revenind o sa incep cu o opinie personala. Daca as avea copii, nu as vrea sa ii cresc aici, in tara. De ce? Ar fi trei mari motive. O data sistemul sanitar in care nu am incredere. Al doilea invatamantul. Al treilea, societatea romaneasca ca intreg…
Asa ca m-am gandit la dezvoltarea unui tip de institutie de invatamant la care mi-as trimite copiii… Un liceu cu internat, avand si clase de scoala generala. Ideal e sa fie amplasat departe de marile metropole, intr-un oras mic, ca elevii sa fie expusi mai putin la factori nocivi.
Din pacate, este ditamai discrepanta intre lucrurile care le sunt predate copiilor in scoala si ce este necesar in viata. Sunt deprinderi care nu intra in atributiile dascalilor si programelor de invatamant si cu toate acestea familia se asteapta ca elevii sa le dobandeasca in timpul scolii.
La ce bun oare atata studiu al literaturii daca elevii nu invata sa comunice? La ce buna atata matematica daca elevii nu au cea mai mica idee despre cum sa-si gestioneze timpul — bunul cel mai de pret — si banii? La ce buna istoria cand elevii nu stiu sa ia initiativa? La ce buna biologia cand nu au deprinderi igienice?
Pe langa cunostintele generale, care incep sa capete — odata cu dezvoltarea accestului la informatie o importanta din ce in ce mai mica, fiind accesibile la nevoie oricui, cred ca trebuiesc considerate serios urmatoarele aspecte:
Cred ca in primul rand trebuie pus pret pe sanatatea elevilor. Eu vad ca fiind foarte importanta educatia fizica, pentru o dezvoltare armonioasa. Apoi, deprinderile igienice. Chiar daca ti se pare ca suna aiurea, multi adulti nu folosesc inca asa cum trebuie toaleta, tampoanele, ca sa nu mai spun ca MAI IMPORTANT DECAT ISTORIA SAU GEOGRAFIA SAU ORICE ALTA DISCIPLINA DE INVATAMANT ESTE FAPTUL DE A DEVENI MAMA, LUCRU PENTRU CARE SCOALA NU NE PREGATESTE pe noi fetele absolut deloc. Nu tu sarcina, nu tu alaptare, nu tu ingrijirea copilului. Primul ajutor? Lucrurile astea TREBUIE SA SE SCHIMBE. Plus – gata cu fumat, beut, droguri, fomei, baietzi. Si mancare proasta, lipsita de nutrienti si plina de aditivi.
In al doilea rand, cred ca foarte importanta este disciplina, care trebuie insusita de catre copii mai mult decat orice altceva. Disciplina care trebuie sa devina autodisiplina, si formarea unei atitudini pozitive fata de munca. Sa nu uitam de educatia religioasa, fara de care disciplina si etica nu capata radacini adanci. Apoi, foarte important, gestionarea timpului si a banilor. Invatarea eficienta aplicata in studiul materiilor. Exista tehnici de lectura, vizualizare si memorare care, daca ar fi aplicate de copii inca de mici le-ar creste semnificativ performantele. Plus creativitatea.
In al treilea rand, sunt relatiile interpersonale. cooperarea, bunele maniere, pregatirea pentru diferite situatii — sunt deprinderi esentiale. Initiativa personala, adaptabilitatea si negocierea vor fi esenteiale intr-o lume nesigura, cum presupun ca va fi aceasta peste cateva zeci de ani.
Abia in al patrulea rand sunt cunostintele de dobandit, insa in legatura cu practica. Consider ca problemele, exerctiile si intrebarile trebuie sa se apropie cat mai mult de situatiile intalnite in mod curent la locul de munca sau in viata, incepand cu adunarile si terminand cu analiza matematica. Si sa li se spuna elevilor putin despre profesia din care a fost desprinsa.
Discipline noi si bune ar fi cele legate de protectia mediului, multculturalitate, informatica aplicata, notiuni de drept, politica si participare civica si altele.
Un alt lucru pe care l-as dori este mentoratul. Elevii sa lucreze cu indrumatori personali care sa le descopere inclinatiile si sa le dezvolte. Cred ca fiecare copil are un dar si, desfacut la timp, poate transforma o scoala intr-o pepiniera de talente.
Ce nu imi convine e mediul romanesc pernicios, monopolul statului asupra invatamantului si retinerea Bisericii Ortodoxe actuale de a infiinta scoli care sa formeze crestini de prima mana. Cred ca s-ar gasi banii pentru o asemenea intreprindere. Mai greu e cu dascalii, crescuti si ei in spiritul “cheii de gat”. S-ar rezolva si asta, dupa niste stagii de formare in State.
Sper la cat mai multe scoli bune, care sa formeze oameni cu initiativa: lideri.
Recomandari pentru a te simti mai bine
18 Dec 2007 3 comentarii
in O poveste Etichete:autocontrol, dezvoltare personala, disciplina emotionala, emotie, emotiv, emotiva, fete suparate, sentiment
Push Your Head Towards the Air
Originally uploaded by Ende
O zi frumoasa de decembrie, soare cu dinti, afara o pisica si un motan isi canta dragostea… miorlalalaaaauuuu ce romantic. Ia sa pun niste muzica tare sa nu-i mai aud si sa scriu in blog.
Daca nu ai nici o pofta de viata, nu stii ce e cu tine, te irita anumite lucruri dar nu iti dai seama, ti s-au spart toate oalele in cap, te-au tarat unii si altii cum au vrut ei, in fine, daca simti ca a fost varsata o remorca de rahat in capul tau, ei bine, afla ca am fost si eu acolo. Toate zilele lipsa din calendarul meu de pe blog au fost zile naspa. Am gresit incepand scoala de soferi, pentru care nu eram pregatita sufleteste.
Eu, sa imi mai temperez din dispozitiile aiurite, mi-am pus cuvant de capatai “Disciplina”. E ceva ce mi-a lipsit toti anii de copilarie. Nici familia, nici scoala nu au putut sa-mi impuna ordinea in viata. Acum cred ca e cel mai important lucru sa gasesti cate un locsor pentru orice. Ordine in lucruri, in timp, in bani, in idei, in sentimente.
Poti incepe cu ordine in camera.
Poate suferi de aceeasi “boala” de care sufar si eu si multa lume. Ai tendinta sa nu te tii de cuvant, de treaba, sa amani lucrurile. Sa te lasi pe tarsala. Dulce-i lenea, o lene trista, daca nu, o acoperim cu farduri si incercam sa o mai dezmortim cu o muzica tare si 50 de vodca, iar apoi sa practicam cu vreun “gagiu” acel “sport in doi” care ne mai invoreaza putin. Iar in rest, pustiu… de care nu vrem sa stim.
Important e sa ai o persoana cel putin careia sa i te confesezi, care sa stie ce e in sufletul tau si sa te ajute. Prietenul tau, o prietena buna, un parinte, un psiholog, un preot, un profesor. Pune-ti increderea in Dumnezeu, cere-i ghidajul.
Gandeste-te ca tot ce faci o faci pentru un scop maret, de care multi oameni nu sunt constienti. Asta a fost cel mai puternic gand al meu. Poate ca vrei sa nu mai fie saracie pe pamant, sa nu se mai taie padurile, sa vindeci oameni, sau ca mine, sa-ti ajuti prietenii. Ai un dar de la Dumnezeu si ai incredere in El.
Eu iti recomand o metoda pe care am aplicat-o impreuna cu altele pentru a mai reduce din panzele de paianjen emotionale. De scapat nu am scapat inca. Metoda se gaseste in cartea “Disiplina Emotionala” de Charles C. Manz, aparuta in editie romaneasca la Ed. Curtea Veche. Cele 25 de alegeri prezentate in carte sunt bazate pe 5 pasi. Fa rost de un caiet pe care sa-l tii pentru dezvoltare personala, in care sa-ti scrii intrebarile si raspunsurile. Voi rezuma cei cinci pasi:
1. care este cauza emotiilor?
*De pilda: m-am certat cu tata si m-am suparat, sau mi-au dat prea mult de lucru la serviciu si am obosit, sau am picat un examen si nu mai am pofta de nimic…
2. care si cat de intense sunt senzatiile fizice pe care le resimt? Le dai o nota de la 1 la 10, 10 pt cea mai intensa:
*Cum ar fi: durere de cap 7, amorteala a membrelor 4, intepaturi la inima 5…
3. care sunt gandurile care imi insotesc sentimentele? care sunt convingerile de la originea gandurilor mele?
*De genul: tata nu ma intelege (el nu stie ca lumea s-a schimbat, nu mai e ca pe vremea lui), //firi-ar ale ***** de rapoarte, acu a venit cu ele, cand…(slujba ast nu e pt mine)// o sa rada toti de mine ca am picat un examen atat de usor (oricum nimeni nu da doi bani pe mine)
Sau una adevarata, ma enerveaza ca imi da sa editez textul asta in HTML, am un rablament de calculator
4. care parte a spiritului meu e scoasa la lumina si care este ascunsa?
*Pe asta n-am inteles-o nici eu prea bine, incerc sa exemplific. “Imi place sa daruiesc fara sa cer in schimb, ” iar de asta ai probleme cu cei apropiati. Tu, in bunatatea ta, vrei sa daruiesti, insa ceilalti poate nu vad asta cu ochi buni. Sau iti urmresti doar scopul.
5. alegi o metoda de disciplina emotionala.
La partea a 5-a corespund mai multe categorii. Prima categorie este fundamentala — crearea propriului proces de disciplina, dezvoltarea inteligentei emotionale, gestionarea emotiilor.
A doua categorie este bazata pe minte, si anume sa vezi lucrurile intr-o alta lumina, cum sa alegi fericirea… nu am loc aici pentru toate asa ca voi reveni asupra lor.
A treia categorie este bazata pe corp. O tura prin oras, pe deal, putina gimnastica, pot rezolva
unele probleme. Pur si simplu se poate sa-ti fi neglijat orele de miscare, osihna, masa…
A patra se bazeaza pe spirit. Sa te rogi, sa iubesti, sa vezi puterea lucrurilor marunte, sa iti urmezi telul.
Cartea este “Disciplina Emotionala” — Charles C. Manz, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2005. Nu iti ofera retete de fericire, ci este precum un ghid turistic care iti spune ce vei gasi si unde, dar nu iti arata prea multe. Eu am mai cumparat vreo opt carti dupa ea… tocmai pentru a aprofunda subiectul.
Lia
Ce mai e nou?
16 Dec 2007 Scrie un comentariu
in Fără categorie
Cateva lucruri am adaugat de curand acestui blog: am repus inimozaurul ca header, schimbat sablonul si am adaugat doua pagini noi: “Mangaieri” si “Rezolvare de probleme”.
E un inceput, dar sper ca si aceste lucruri sa fie pe placul tau.
Comentarii recente