Foarte buna purtare
03 Aug 2010 Un comentariu
in Oameni
Într-o vizită la policlinică plus câteva stopuri prin magazine mici și mari, am întâlnit tot felul de personaje care, cred eu, nu ar fi trebuit să lucreze cu pacienții/publicul.
Nu voi insista asupra cazurilor de rea practică. Nu este frumos, și pe deasupra sunt mult prea familiare. Voi menționa numai trei întâmplări… din cele terminate cu bine.
1. Mă îndreptam cu avionul spre Londra, unde aveam să mă mut în casă nouă. Dar… avionul avea întârziere, aterizând cam la miezul nopții, mult după ora pe care o anunțasem persoanei care trebuia să mă aștepte – Terry. Nu aveam nici credit pe telefon, iar cele publice refuzau să funcționeze. Închis pe linie. Sun la operatorul meu telefonic, să văd dacă pot încărca ceva credit. Nu se putea. Dar, ca prin minune, vocea de la “Relatii cu clienti” mi-a spus ca exista o cale sa pot suna. Mi-a cerut numarul lui Terry… si mi-a spus ca va reveni. Dupa vreo doua minute, aud aceeasi voce spunandu-mi ca face legatura. Apoi, cateva semnale, si o aud pe Terry pe linie. Seara a fost salvata.
2. Eram intr-un supermarket din Londra. Voiam sa cumpar niste peste, vad ceva la un pret… poate un pic prea bun sa fie adevarat. Iau. Ma duc la casa, ma uit pe bon… ceva nu era in regula. Era mult mai scump. Desi il achitasem deja, ma intorc sa vad unde am gresit. Nu imi dadeam seama. O vad pe sefa de magazin si o rog sa ma ajute. Cu rabdare, imi arata ca preturile aveau o sageata, sus sau jos, pe care nu o observasem. Imi cer scuze. Iar sefa: “Nu, noi trebuie sa ne cerem scuze pentru confuzie. Vom schimba etichetele sa nu mai fie nici un dubiu. Doriti o stornare?” … De atunci, m-au avut client fidel.
3. In Sibiu, la policlinică. Aveam un mic beteșug care nu îmi dădea pace. Fusesem la un cabinet particular, la o doamnă doctor car mi s-a părut mie… pur și simplu omenoasă și grijulie. După consultația inițială, m-a chemat numai la policlinică să nu fie nevoie să plătesc și celelalte consultații. Doamna se ocupa de fiecare în parte, stând și peste program pentru a vedea și ultimul pacient. Într-adevăr m-am făcut bine, iar la ultima mea vizită acolo, am întâlnit o bătrânică, la vreo șaptezeci de ani. Am plecat împreună spre casă. Mi-a spus: “Doctorița asta… e pânea lui Dumnezeu. M-o ajutat pe mine, și pe toti cei care merg la dumneaei. Dumnezeu s-o ajute să-i dea zile…” După ce am întâlnit și alți medici despre care mă întrebam dacă chiar sunt oameni, mi-am dat seama de ce, la sfârșitul programului, acea doamnă avea mereu pe masă o sumedenie de buchete de flori.
Conjuncție
07 Sep 2009 3 comentarii
in O poveste Etichete:jupiter, luna, poza de noapte, supraexpunere
Acum două zile am observat un fenomen astronomic interesant: “sub” luna aproape plină, mai era un corp ceresc. Ce să fie? Stea nu avea cum, era prea mat. Și părea mare. Planeta Venus? În nici un caz. Venus nu apare niciodată lângă luna plină. Asta dintr-un motiv simplu: este mai apropiată de Soare decât Pământul, iar din perspectiva noastră Venus se află tot timpul “lângă” Soare, ca și Mercur. Luna plină este de partea opusă Soarelui, deci nu.
Mă gândeam că o fi Marte. De obicei apare mare pe cer, și poate fi și în opoziție cu Soarele. Dar m-am dus acasă să verific.
Nu era Marte, ci Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul solar. Părând aproape de Lună. Un fenomen numit conjuncție. Am făcut și astrograma orei respective. Conjuncția era pe Vărsător… nu că ar avea creo importanță.
Noroc că aveam la mine un aparat foto. Nu reușisem să fotografiez nimic toată ziua, însă norocul mi s-a arătat seara. Deși nu am avut trepied, am sprijinit aparatul de un stâlp. Apoi, supraexpunere. Rezultatul mai jos:
Cursuri universitare gratuite de la MIT
28 Apr 2009 Un comentariu
in O poveste Etichete:cursuri universitare online, mit
Nu este o gluma, este realitatea. Gasiti peste 1800 de cursuri de la MIT pe http://ocw.mit.edu/OcwWeb/web/courses/courses/index.htm
Sper sa va fie de folos.
Nu dați mai departe!
25 Apr 2009 8 comentarii
in Oameni
Dați mai departe acest mesaj, unul dintre puținele care merită date mai departe.
Am primit în inbox, alături de o listă imensă de adrese de email, acest mesaj:
Tel: 0257-280937
Fax: 0257-281785
E-mail: cngbirta@yahoo. com
Nu il sterge, te rog frumos citeste-l mai intai.
Numele meu este Franca Adriana, am 17 ani si sufar de o forma rara de
leucemie. Singura mea sansa este un transplant de maduva. Fara transplant nu voi
putea trai. Operatia costa 55.000 $ si familia mea a stans deja 32.000$. In
cazul meu fundatia care ma va ajuta sa strang banii a incheiat o
intelegere cuYahoo si Aol si voi primi 0.01 cent pentru fiecare mesaj dat mai departe. Te rog frumos, din tot sufletul, da-l mai departe. Poate voi avea si eu sansa de a fi
ca tine!
Versiunea 2, cand Franca Adriana devine Farcas Adriana si acum ne spune sa dam copy si paste:
rugamintea unei fete de 17 ani > sincer nu doresc nici celui mai mare dusman…boli de astea…. NU IL STERGE TE ROG FRUMOS citeste-l mai intai plss:Numele meu este Farcas Adriana am 17 de ani si sufar de o forma rara de leucemie singura mea sansa este un transplant de maduva fara transplant nu voi mai putea trai operatia costa 55.000 $ si familia mea a strans deja 32.000 $ si in cazul meu, cei care se ocupa, fundatia care ma va ajuta sa strang banii a a incheiat o intelegere cu Yahoo si Aol si voi primi 0.01 cent pe fiecare mesaj dat mai departe … te rog din tot sufletul meu da mesajul mai departe pentru ca si eu sa fiu la fel ca tine….hai sa nu ne zgarcim, da copy si paste
Aceste mesaje sunt falsuri. Yahoo, AOL si nici o alta companie nu urmăresc, sau nu ar trebui să urmărească conținutul mesajelor. Acesta este confidențial. Chiar dacă primești aceste mesaje lacrimogene, trebuie să știi că ele nu ajută pe nimeni cu nimic, și că persoana care dă mai departe, deși bună la suflet, trebuie să se gândească de două ori.
Arta fugii II — Lumini și umbre, înviere și moarte
09 Apr 2009 4 comentarii
in Natura Etichete:Darland, flori, flori de primavara, imagini, peisaje
Vă multumesc mult pentru aprecierile facute pentru pozele de marti!
Cum ieșirile repetate m-au ajutat să mă simt decent, dacă nu bine, am mai fost ieri la Rezervația Naturală Lacul Darland. Nu am fotografii, dar am găsit aceleași flori ca și în Trent Park — o mulțime de lalele pestrițe, narcise și zambile pe marginea drumului, floarea paștilor, untișor galben și pe alocuri leurdă. Ziceam să mă duc astăzi să fac poze și să mă plimb, dar vremea ca de obicei… urâtă… nu mai prind eu zi ca marți, cu o lumină care ar fi putut face și un cotor de măr să arate superb. Burnița, nu ploua cu adevărat, vreme tipică Londrei. Ce poze să faci tu astăzi?
M-am gândit la marți. Cerul noros, dar nu acoperit și vântul moderat au ‘modulat’ lumina, dând claritate imaginilor și căldură nuanțelor — genul de vreme preferat, poate, de pictorii impresioniști. Pictori care surprindeau lumina în diferitele ei ipostaze, precum aparatul meu. Dar astăzi, o vreme încruntată, cu nori care nu făceau decât să se amestece între ei, nervoși. Marți: soare, cald, clar. Azi: burniță, frig, ceață. Marți: poze “impresioniste”. Azi: poze minimaliste.
Am schimbat setările camerei la OPUSUL celor de marți. Luminozitate, contrast, claritate, tot invers, și un filtru roșu pentru a pune în evidență formele. Și am plecat să atac o vreme mohorâtă și cenușie.
… si am avut un moment de speranta… cand soarele a iesit…
Strada Northiam, de pe care am luat-o spre Darland; aceasta este rezultatul setărilor opuse celor folosite în fotografiile de marți. Totuși, soarele nu a ținut decât două minute. Am ajuns la Darland, iar acolo am început să fotografiez nu lumini precum marți, ci umbre.
Rhododendron
Iată silueta unui lujer de Rhododendron, verde tot timpul anului… plantă exotică cu aspect de floare… o plantă pentru care veșnic este primăvară…
Pentru altele primăvara reîncepe…
O țesătură ornamentală de ramuri înmugurite.
Laleaua pestriță, cu model parcă țesut… la fel ca și rămurelele arborilor din depărtare, care închipuie și ele o țesătură…
O narcisă își ițește privirea, într-un colț… merg și la ea…
Tot contralumină, narcisa nu devine opacă, ci de-a dreptul strălucitoare, mii de steluțe dansând pe suprafața petalelor ei fragede…
Tisa, arbore discret, de umbră, își mângâie și ea crenguțele în aerul umed și rece…
O zambilă de pădure în luminiș, aproape de gardul cu sârmă ghimpată…
Floricele cât o unghie, la peste un metru deasupra capului meu — am reușit totuși să le cuprind siluetele.
Zambila, narcisa, laleaua, copacul cu flori au fost aici și primăvara trecută. Însă sunt plante care au fost și nu mai sunt…
Alături de plantele vii, într-un colț zăceau și cele moarte… doi scaieți, parcă după o ceartă…
Si mai ciudatele plăntuțe pentru care nu va mai veni niciodată primăvara…
Sau splendorile de mult apuse, pe care se mișcă alene un păianjen…
Iar cuprinzându-le pe toate, Lacul Darland… 
Comentarii recente